TIMPUL MI-E STRĂIN
Timpu-ndepărtat mi-e străin la mal de mare
alunec prin secole, milenii și ere ....puse-n sertare,
mi-e sufletul plin de miresmele pământului...
doar cerul fără stele mi-ascultă tăcerea cuvântului
Din adâncuri albastre ....mă-ntorc către țărmuri pustii...
e-o noapte solitară...sub scutul ei doar luna scânteiază ,
întind o mână ,iar ochiu-mi pătrunde în mod miraculos,
prin valuri spumegând, ce-ncing o horă... e spectaculos !
gânduri răzlețe se-neacă în apa zăludă ...ce-alunecă ...
prin azi,mâine și ieri... noaptea-i năluca ce-aduce dureri
m-am rătăcit în noaptea fără stele ..la mal de mare..
căutând visele ce-s pe aripi de pescăruși pierdute-n zare
...........................................................
Timpul mi-e străin și calc prin cioburi de vise ucise...
iar gândurile încărunțite din cauza anilor... sunt ciuruite,
de gloanțele ucigașe ale uitării din care beau...beau,
și mă-mbăt cu amintirile adăpostite într-un scrin al iubirii...
din care nu pot să le iau.
