CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Amintiri >  




Autor: Zamfira Rotaru         Ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017        Toate Articolele Autorului

COPIL DIN ALTE TIMPURI
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
COPIL DIN ALTE TIMPURI  
 
Odată cu moartea bunicului meu eu,deveneam responsabilă ,vrând,nevrând, deoarece până la acea vreme eram ca și un mieluț ce sugea la două oi.Locuiam cu bunicul,însă mămica îmi purta de grijă ,deci m.-am mutat acasă lângă frații mei.Gata, eram sora cea mai mare şi orice s-ar fi întâmplat trebuia să răspund domnule! Munca părinților mei era tare solicitantă, ,,colectivul''avea program de la cântatul cocoșilor pâna la asfințitul soarelui, de aceea noi copii eram singuri tot timpul doar duminica mai stăteau cu noi părinții.Perioada asta tatăl meu mai mergea la munte zona Dărmănești, Moinești, Palanca, Ghimeș,unde tăia bușteni pe care îi făcea scânduri.Povestea tata că făcea o schelă ,iar bușteanul era centrat pe mijlocul schelei  
un om stătea sus,iar celălalt jos şi trăgeau de ferăstrăul zis ,,trașcă’’.Nu era ușor trebuia să ai precizie nu glumă să faci scândură dintr-un buștean. Scândura trebuia să fie la dimensiunea cerută de proprietar altfel.....Denumirea fierăstrăului auzită de la tatăl meu era de ,,trașcă'',deci știam că face bani cu trașca .Trașca ne punea în rucsacul tatei când se întorcea de la munte pâinea neagră ,,cea de toate zilele'' şi delicatețuri ca:marmeladă,halva şi mizel.Ce de bunătăţi!Dar asta era muncă pentru perioada de iarnă,vara era colectivul ,care îţi asigura la țară ,,mămăliga cea de toate zilele'' prin porumbul dat toamna după ce îţi făceai normele impuse de de conducerea C.A.P. Uf, luau ai meu de secerat grîu cîte două,trei hectare,fiindcă erau terenuri accidentabile ,unde nu intra combina să treiere.Mă trezea mama dis de dimineaţă să merg la smuls de legători,adică grâul cel mai înalt trebuia smuls. Puneai un mănunchi într-o parte ,unul în cealaltă parte îl prindeai la mijloc și cu această legătoare legai snopul de grâu. Măicuța mea rămânea acasă să mulgă vaca ,făcea mămăligă ,apoi venea la câmp cu sufertașul de lapte fiert ,aburind şi mă chema să mănânc.Munca la seceriş era grea întîi luai în mâna un mănunchi pe care îl tăiai cu secera ,apoi mănunchi peste mănunchi era pologul şi din mai multe poloage făceau snopul.După ce se termina de secerat bărbaţii făceau clăi şi de abia acum venea greul, odată cu batoza.Batoza era un soi de combină ,unde băgau snopii de ieşeau boabele de grâul curate.La spatele batozei două persoane dirijau paiele.Mamă, ce praf ieşea de la grâu,iar uneori, mama mă punea acolo la spatele batozei cu ea să dirijăm paiele ,căci lua norme duble ,fiind considerată muncă grea.Scrâşneam din dinţi ca băieţii uram munca aceea de colectiv,dar mă supuneam . După seceriş venea culesul fasolei de prin porţiile de porumb .Dimineața plecam să culegem fasolea ,căci era moale pănușa de la porumb ,dar peste zi se usca şi te zgârâia pe la mâini ,însă nu aveai de ales.Peste zi ne apucam să scoatem fasolea de prin rînduri ,care era luată cu căruţa de şefii de atelaj aşa se numeau cei ce conduceau boii,cai şi căruţa.Doamne ce bucurie aveam când ne trimiteau la apă de la Lanul lui Neagu aşa se chema ogorul unde aveau porumb. Apa o aduceam de la Cârţa,dar ne făceam cârţe şi noi.Cârța era un loc unde se afla un izvor cu apă rece, limpede ca şi cristalul.Uneori uitam să mai venim cu apa ,acolo era aşa răcoare şi bine izvorul ,fiind în pădure .Răcoarea pădurii ne îmbia la ședere şi la joacă. Odihna pe care noi copiii ne-o însuşeam atrăgea asupra noastră ocară multă,batrânelele incepeau:  
-Dimonilor ce n-ați mai stat ?Murim de sete cu voi ,am zis ca veniti in graba da.... După amiază coboram în căruţă la arie,ca să bată fasolea cu furcile.Aria era un loc drept curăţată de buruieni ,unde se puneau nailoane ,preşuri pe care se aşezau grămezi de fasole şi dă-i bătaie cu furca.Boabele de fasole ieşeau una,câte una din păstaie. Luau cu furca grămada după ce terminau de bătut fasolea,iar noi copii verificam să nu rămâna păstăi verzi sau boabe de fasole.Sărăcie era dacă mai rămănea sau cred că scădea producţia la hectar.Mereu aveam un sentiment de milă faţă de biata fasole de parcă avea vreo vină primea bătaie După multă trudă ,,ţaranii cooperatori'' îşi luau pauza de masă.Fiecare mânca cu ai lui ce îşi adusese de acasă, nu se auzea nici musca aşa o linişte se instala.Într-una din acele zile toride de vară am văzut un spectacol.Un fel de nuntă ţărănească desfăşurată pe arie. Mirele era moş Popovici ,care era de profesie şef de atelaj ,iar mireasa chiar mama mea. Nunta s-a terminat cu o bătaie cu apă un fel de paparudă ca să aducă ploaia.Astea erau munci ale câmpului,dar mai erau unele ale casei ,când nu mă lua la câmp aveam un soi de sarcini.Sarcini ca:aduci de trei ori buruiană la viţel ,trei sarcini de lemne,o traistă de frunze de bostan sau răsărită la raţe, trei rănduri de apă,fasolea sa fie fiartă şi adio zi, venea noaptea . Cea mai grea dintre sarcini era adusul lemnelor de la pădure.Pădurea era cam la 2 kilometri de casă,acolo era cantonul pădurarului un loc tare frumos.Lemnele le adunam de pe jos sau cu un cârlig apucai de crengile uscate până se rupeau.Uscătura cum îi spuneam noi adică sarcina o puneai în spate şi aşa toată vara nu mai cumpărau lemne.Când ploua prin pădure creşteau bureţi şi veneam cu mama la cules .Ea cunoştea pânişoarele,mânătărcile,bureţii iuţi şi pânişoareledeosebindu-le de bureţii otrăviţi.Pădurea era un mijloc de existenţă pentru om. Mama ne fierbea bureţi pe care îi mâncam cu oţet erau o bunătate ce mai exista ceva mai bun.Uite aşa trecea o vacanţa ,iar eu abia aşteptam să încep şcoala care era pentru mine un colac de salvare dat înecatului .Dar ca să începi şcoala aveai nevoie de caiete ,creioane,stilou coli de învelit cărţile adică bani.Banii veneau cu greu la C.A.P te plătea după o vară de mucă cu produse.Așa că din munca noastră veneau câțiva bani. Culegeam zgorghine aşa le spuneau la ţară maceşilor,cu un cârlig din lemn aplecam crengile pline de spini puneam fructele acelea în plase pâna umpleam un sac .Aceste fructe le primea gestionarul la magazin şi ne dădea 1 leu pe kilogram adică luam 20-25 de lei.Bani pentru rechizite ,apoi aşteptam uratul ca să avem banii necesari pentru caiete.Învățam și la școală despre agricultură și nici acolo nu scăpam de muncă.,, Agricultura'' era obiect la care pe lângă învăţat trebuia să facem practică.Toamna ne prinde la cules porumb pe ogoarele patriei câte trei săptămâni sau o lună.Mereu îmi repetam trebuie să învăţ, ca să scap de colectiv şi de ţară.Cartea era pentru mine o mare dragoste de aceea citeam foarte mult chiar dacă nu aveam lumină electrică,citeam învăţam la lampa cu gaz. Obiecte ca :româna,istoria,muzica,geografia îmi captau în mod deosebit atenţia.  
La orizont se pare că soarele răsărea și pe ulița noastră.Școală de tractoriști,calificare la mână,cum să ratezi asemenea ocazie?Tata s-a înscris la școalăde tractorişti,care ne va salva de la traiul greu.Eram pe atunci elevă în clasa a cincea şi îl întrebam pe tata ce note a luat și se mai supăra pe mine.Tata iubea meseria ,fusese fierar și după şase luni a absolvit cu notă bună școala la la Hemeiuş în zona Bacăului.Când a primit tractor noi eram aşa de mândri că tatăl nostru are o meserie,iar această meserie va aduce un salariu şi alocaţii pentru noi copiii.  
 
Referinţă Bibliografică:
COPIL DIN ALTE TIMPURI / Zamfira Rotaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2328, Anul VII, 16 mai 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira Rotaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Zamfira Rotaru
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!