CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Amintiri >  




Autor: Zamfira Rotaru         Ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

ȘCOALA.....RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ŞCOALA ...RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA  
 
Uite aşa a trecut vara aceea,iar eu am împlineam 7 ani în Noiembrie .Gata sosise momentul să devin şcolăriţă,îmi cumpărase măicuța deja uniforma de pipită neagră, cu şorţuleţ negru şi un guler brodat tare mai era frumoasă! Cu ghiozdanul de culoare bej din carton în spate,care era dotat cu două caiete,beţişoare făcute din mlădiță de salcie ,creion şi o radieră.Iată-mă pregătită de şcoală !Sufleteşte eram ,însă cuprinsă de o emoţie greu de descris.Prima zi de şcoală era 15 septembrie ,o zi minunată de toamnă ,cu un soare blând ce-şi trimitea razele aurii spre pământ. Razele acelea parcă erau speciale și voiau să ne lumineze pe noi bobocii din clasa întâi.Careul făcut din toate clasele unu -opt a Școlii Generale ,însemna mulţime de copii,de profesori şi învăţători atâtea feţe unele cunoscute ,altele mai puțin cunoscute.Parcă mai conta ceva în acel moment.Toate lucrurile acelea parcă mă învăluiau , mi se părea totul inutil voiam să se termine mai repede.Mă întrebam în sinea mea când ne vom duce în clasă .Ardeam de nerăbdare să văd cărţile care erau pline de imagini, din auzite .  
Gata s-a terminat și festivitatea de deschidere a anului școlar,iar în fața noastră a venit o tânără domnișoară zveltă și frumoasă prezentându-se:  
-Copii eu sunt tovarăşa voastră învăţatoare ,mă numesc Bunghiuz Mariana !  
Noi o priveam miraţi şi parcă vedeam o soră mai mare în faţa noastră.Ea ne-a condus în clasă. Doamne era imensă, pe bănci tronau abecedarele,cărţile de artimetică şi câte o floare,care fusese adusă de prin grădinile mamelor noastre .Dăscălița noastră blândă cu voce de fetiță a prins a ne întreba cum ne cheamă,de eram vreo 30 de copii.Unii din satul Buda,alții de la Ocheșești,iar alții de la Corbița.Ei şi aşa a început lungul drum al cunoaşterii ordonate.A început iniţierea învăţăceilor,că eram aproape 30 de şcolărei de clasa întâi. Anul a trecut... cu toate greutăţile ivite de la scris,citit şi.....socotit ...partea care îmi inspira mie mare frică.Scrisul meu era adevărat,se cunoştea pe trei,patru pagini că așa voia mâna mea .Nici vorbă de stilou aveam un biet creion negru și apăsam pe el de parcă nu se vedea ce scriu.Tare îmi era dragă cartea! Duminica când lumea se ducea la biserică ,eu stăteam cu ghiozdanul în spate pe prispa şcolii ,care era la o azvârlitură de băţ de casa mea.Bunicul se întorcea de la biserică şi mă întrebă:  
 
-Da...tu ce faci acolo copchilă hăi?Ce zi e astăzi?  
 
Eu îi răspund foarte sigură pe mine şi mândră că ştiu zilele săptămânii:  
 
-Păi,duminică.  
 
-Da ...și voi învăţaţi duminica?  
 
Acum ce să-i spun că nu am auzit când ne-a spus învăţătoarea că învăţăm de luni până sâmbătă,am plecat capul ,păstrând tăcere .Asta însemna că mă încurcase bunicul rău,dar eram şi eu mică nu le ştiam chiar pe toate.  
Cred că frământarile mele din suflet nu se vedeau, dar eu exploram totul cu o sete de informaţii,ce mă ajuta să aflu şi să reţin cunoştinţe noi. Am terminat anul cu o coroniţă pe cap asta era minunea aşteptată de bobocii din clasa întâi.  
Începutul clasei a doua avea să ne lipsească de fiinţa ce mai bună şi dragă ,dăscăliţa gingaşă cu glas de clopoţel ,blândă şi bună. Învăţătoarea noastră suferea de inimă ,iar moartea a răpit-o foarte tânără .Ce-am mai suferit noi copii ,atât cât eram noi de conștienți de ce înseamnă să mori!  
Un bărbat la fel de tânăr a fost numit în locul dragii noastre dăscălițe ,dar era mult mai serios .Chipul lui trăda acest lucru ,iar noi eram speriaţi cumva... Tovarăşul învăţător s-a prezentat spunându-ne cu o voce gravă:  
- Sunt învăţătorul Druică Gheorghe şi cu mine veţi învăţa. Gândeam eu... e un bărbat si are sa vina zi de zi să ne înveţe?Speram că o să ne vină altă tovarășă învățătoare,ei o fată e altceva.  
Învățătorul nostru cu vocea gravă ,ne spunea:  
-Pentru mine cartea este importantă, trebuie doar să învăţaţi şi totul va fi bine!  
Şi a fost bine până într-o zi ,când măicuța m-a luat să aduc bostani de peste baltă de pe la Pruteanu așa i se spunea câmpului respectiv. Nu știti ce-s aceia bostani,a ... pe la tara asa se numesc dovlecii .De la baltă ,așa -i spuneam noi râului Berheci.Acolo aveau porţii de porumb de la colectiv si pana acasă aveam de mers doi kilometri.Trebuia să ajung acasă ,să învăţ poezia,,Tatăl meu''de Veronica Porumbacu .În poezie tata avea multe meserii ,dar eu am memorat doar două din cele .Restul era vid,fiindcă am bătut doi kilometri cu traista mea cu bostani. Ajunsă acasă repede, spală-te de glod că am uitat să vă spun că era o vreme mocirloasă de toamnă de n-ai fi dat nici câinele afară din casă şi .....îmbracă-te repede şi hai la şcoală! Am întins-o repede la şcoală şi ce credeţi că mi-au auzit urechile:  
-Deschidem catalogul,Oiţă spune poezia!  
Doamne, am înmărmurit ,dar mi -am făcut curaj şi cu voce tare ,sigură parcă ....am început:  
 
Tatăl meu zideşte case  
 
Cocoțat pe schele  
 
El cu fruntea lui ajunge  
 
Până sus la stele  
 
Tatăl meu dă țării pâine,  
 
E pe câmpuri vara,  
 
Are mari oștiri de grâne,  
 
Cât se-ntinde țara!  
 
Restul meseriilor miner,oțelar și doctor ,lipseau din poezie oricât aș fi forțat memoria...era o ceaţă şi un vânt prin cap .Invocam parcă forţele naturii să-mi aducă stihiile lipsă,însă acest vid mi-a adus arestul.A staţi că nu ştiţi ce-i arestul! Vă spun eu era un mod să-ţi înveţi lecţia după terminarea orelor.Măicuța mea a venit de la treabă , nu m-a găsit acasă şi a venit la şcoală să vorbească cu învăţătorul .Aşa am reuşit să mănânc o chelfăneală zdravănă eu eram vinovată ,doar eu.Şedinţele cu părinţii o găseau mulţumită pe mama mea de faptul că învăţam bine şi aveam note mari.Unul dintre momentele considerate la acea vreme frumos a fost când m-au făcut pionieră în clasa a II a.Mamă ce mândri eram şi cântam:  
 
Am cravata mea sunt pionier,  
 
Şi mă mândresc cu ea sunt pionier!  
 
Flutură în vânt,zălog și legământ ,  
 
Întâiul meu cuvânt de pionier  
 
Aşa credeam noi că suntem importanţi şi valoroşi ,ca şi copii consideram că e un fel de recunoaştere a noastră de elevi buni.  
În clasa a treia m-au ales vicepreşedintă de detaşament ce mai era şi cu funcţia.Acum mi se pare o ciudăţenie,dar ăsta era mersul lucrurilor atunci şi nu te poţi dezice de o trăire legată la acea vârst  
Eram ascultătoare de felul meu ,iar când nu ascultam o încasam, de eram şi eu un copil . Trist era că bunicul avea an de an sănătatea tot mai șubredă şi mama îmi spunea să am grijă de el,fiindcă pleca de dimineaţa până seara la colectiv .Ei de acum înainte aveam multe responsabilităţi ,să am grijă de fraţii mei ,de sora mea ,de bunicul meu.Ce timp de joacă! Acest timp eu trebuia să mi-l fac și mă descurcam cumva în vacanţă.Vacanţa îmi aducea prieteni noi de pe la Galaţi,Tecuci. Venea la părintele Pruteanu un nepot ,iar eu eram dornică să socializez cu cei de la oraş mi se părea că sunt deștepți și mai speciali.Tiţa sora mea avea 3 ani şi clar era sarcina mea ...grija fetei.Ce m-am găndit ca să mă joc cu Gheorghiţă nepotul părintelui .Așa că am desfăcut măduva de floarea-soarelui de culoare albă ,păcălind-o că sunt bomboane şi am întins-o precum Nică la scăldat! Ei, da timpul trece repede atunci când te joci şi cine mai era interesat de faptul că era târziu ! Ce înseamnă târziu pentru un copil,mi-am adus aminte de sora-mea şi dă-i fugă spre casă .Norocul meu că era bine surioara mea ,singurul inconvenient era doar durerea de burtică de la măduva de răsărită.Când nu puteam ieşi din ogradă aveam un butoi cu apă de ploaie pentru fiert fasole,iar eu făceam baie în apa caldă.Apa nu mai putea fi folosită la fiert fasole,dar eu consideram că era o Mare Neagră la scară mai mică la mine acasă !Picioarele murdare de noroi au facut apa murdară de parcă s-ar fi scăldat raţele . Şotii făceau şi băieţii ,adică fraţii mei Petrică şi Culiţă, ei au dat foc la perdelele de tifon de la scară ,o cameră unde te urcai în pod pe o scară , radioul Delta tot unul din ei l-a stricat.Vreţi să ştiţi finalul băilor mele din butoi şi a şotiilor făcute de fraţii mei ,încă o bătaie ,care se zice că e ruptă din rai .S-o creadă cine vrea! Timpul trece şi odată cu el clasa a lll a,apoi a IV a ,aveam deja 11 ani mergeam bine cu şcoala ,însă vârsta făcea arc peste timp ,mărind lista responsabilităţilor.Anul 1967, 11 iulie moare dragul și iubitul meu bunic.Eu eram la câmp să pasc vacile că şi asta era treaba copiilor de la ţară,dar măicuța mi-a spus când am ajuns acasă,că-nainte să moară mă strigase ,dragul de el murise fără să ne fi luat rămas bun....Şi cât l-am iubit ,dar nu i-am spus-o niciodată.De aceea acum am să-i îndemn pe cei ce-i iubesc bunicii și orice persoană dragă să le spună acest lucru cât trăiesc.  
Iubiţi-vă bunicii şi nu uitaţi să le -o şi spuneţi!  
Cât de mult am plâns şi cât m-a afectat acest lucru nu vă spun,dar eram un copil şi viaţa avea să meargă înainte.  
Doamne minunată-i copilăria cu prieteni mici sau mari, cu joaca care ne lega pe meleagul satului .Amalia,Geta,Soltana ,IleanaDoinița,,Radu,Costel,câte nume n-ar mai fi de spus, nume care îmi aduc bucurie şi multă dragoste şi azi.Colege si colegi de clasă cu care am legat din clasa întâi prietenie .Duminica era prilej de a ne întâlni să ne jucăm de-a şcoala,să scrii pe frunză de stânjenel cu spini de la salcâmi ce făceau păstăi numite roşcove.Una din noi ea învăţătoare şi dădea exerciţiile făcute înn toată săptămâna.Ne întreceam care mai de care să fim prima la corectat.Nu tu filme la tv.,nu calculator ,o lume mică şi totuşi mare.Adunam cratițe,tăvi zvârlite de femei în Râpa lui Cămară și din cârpe ticluiam câte-o păpușă și dă-i joacă de-a mama și de-a tata.Copiam modelul de familie prin joacă se vede treaba că ne păștea spiritul familiei și exersam.  
 
Referinţă Bibliografică:
ȘCOALA.....RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA / Zamfira Rotaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2306, Anul VII, 24 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira Rotaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Zamfira Rotaru
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!