Te-aștept aici din Primăvară-n Toamnă
Și Iarna tot aici te mai aștept...
Te-oi aștepta întotdeauna, doamnă,
Atâta timp cât inima mi-e-n piept!
E greu de suportat o așteptare
Atunci când ea rămâne fără rost.
Eu știu că, așteptându-te, mă doare
Să număr clipe dintr-un timp anost !
De-aceea te-oi aștepta aici mereu
Cât viața asta primi-mă-va în ea!
Și-n altă viață voi aștepta tot eu
Căci așteptarea este viața mea!
Virgil Ursu Munceleanu