CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Necăjitul fragment povestire
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
S-au întâlnit ei de câteva ori, Constantin încercând să-i explice gestul său. Dar, Florica nu-l asculta. 
  
Într-o după-amiază fierbinte de sfârşit de iulie, când Florica se întorcea îngândurată de la câmp, unde îl ajutase pe tatăl său la strâns fânul, se trezi în spatele ei, pe cărare, cu o maşină care mergea în aceeași direcție cu ea. Văzu că maşina se oprește și se auzi strigată. Din ea coborî Petrică. 
  
― Bună, fato! Ai terminat de strâns fânul? Hai urcă în maşină! Te duc acasă, eu mă duc la părinţi. 
  
Florica urcă bucuroasă că îşi m-ai scurtează drumul obositor. Au discutat de toate și, zâmbind, îl întrebă dacă mai vine în sat la bal. Nu s-au mai întâlnit de atunci, de la sărutul din noaptea cu lună plină. Petrică nu-i răspunse, dar îi făcu o propunere neobişnuită. 
  
― Te-ai încălzit destul cu vremea asta. Nu ai vrea să vii cu mine să-ţi arăt unde muncesc? 
  
― Dar e departe, omule! Astăzi nici n-am mâncat. Decât dimineaţă. Fug acasă s-o mai ajut şi pe mama la ceva treburi. 
  
― Vino, fato, am o cabană frumoasă la Ocol, am frigiderul plin cu mâncare, mâncăm împreună. 
  
― Nu te mai duci la părinţi? 
  
Florica gândi: Ce-ar fi să merg cu el, poate aude Constantin şi atunci să vezi gelozie. 
  
― Bine, Petrică, vin cu tine. Mă mai aerisesc şi eu după căldura asta. 
  
Era plăcut în maşină. Aerul ce intra prin fereastra deschisă îi mângâia faţa și îi răsfira părul. Îmbujorată de la căldura soarelui, cu sprâncenele ridicate a mirare, cu ochii pătrunşi de lumina aventurii se lăsă dusă de tinereţe. Aproape că-l uită pe Constantin. Dar, săgeata nemiloasă a dragostei îi zgândări rana. Constantin! La el se gândea. 
  
― Petrică, parcă m-aş întoarce! Ce caut eu aici, într-o pădure atât de departe de sat? 
  
― Florica, dar eşti o fată de.., apropo câţi ani ai? 
  
― Douăzeci, am împlinit câteva luni în urmă. 
  
― Şi, atunci? Faci ce vrei, eşti stăpână pe tinereţea ta. 
  
Florica tăcu, neîncercând să-i amintească de Constantin. Au ajuns la cabană. 
  
― Aici locuieşti, Petrică? Clădirea arată ca o adevărată locuinţă. 
  
Petrică o pofti în încăpere. Curăţenie, răcoare, miros de pădure, toate acestea te pot ameţi. Într-un colţ, un frigider. Două fotolii elegante, televizor, un raft plin de cărţi şi o canapea de aceeaşi culoare cu fotoliile, completau camera. 
  
― Ce frumos este aici la tine! 
  
Ia loc, aduc pahare să bem o bere. Florica, însetată bău cu sete paharul cu bere. Petrică îl umplu din nou. Acum pregătesc să mănânci ceva. Scoase din frigider câteva felii de cotlet. Ieşi din încăpere spunându-i lui Florica: Am în mica mea bucătărie un grătar. Într-un sfert de oră sunt gata. Mai bea un pahar de bere, îi spuse Petrică întinzându-i un pahar în care îi turnase coniac din belşug. Aproape adormită şi ameţită, Florica se zbătu să scape de viol. Era conştientă că ceva ce ea nu-şi dorea, se întâmplă. Petrică nu-şi făcea mustrări. Pariul pus cu Constantin, îl câştiga. Îi va spune Acum, Constantine, poţi să ţi-o ţii pe Florica. Acum nu mi-o mai trebuie! 
  
  
Ce fel de iubire este aceasta? Uneori, pe neaşteptate, viaţa se schimbă. Acel eveniment petrecut în viaţa lui Florica ar părea, unora, banal. Un viol, la douăzeci de ani, în care fata era bine ameţită? Hai să fim „serioşi” nu-i mare eveniment în zilele aşa-zise pline de progres sexual (vorba vine progres). Florica rămase însărcinată. Autorul nu da niciun semn. Părinţii nu aveau habar de starea fetei. Florica era disperată. Nu pot spune nimănui că s-a întâmplat fără voia mea. Ce fac? Iubitul ei, Constantin, dispăru. Apoi, în una din zile auzi că Petrică şi Constantin sunt buni prieteni. Apoi, mai auzi ceva! Constantin se făcuse şi el pădurar, lucrând la acelaşi Ocol Silvic. Florica rămase consternată. 
  
  
― Mamă, trebuie să-ţi spun ceva! Sunt gravidă! 
  
Olga, maică-sa, se întoarse spre fată de parcă nu a înţeles bine. Florica dădu din cap. 
  
― Da! Asta-i! 
  
Olga se aşeză pe scaun. 
  
― Cu cine l-ai făcut? Cu Constantin? 
  
― Îţi povestesc acum, dar trebuie să mă crezi şi să înţelegi că n-am nicio vină! 
  
După ce-i povesti mamei, aceasta îi spuse foarte calm: 
  
― Măi, fată, ai căzut în capcana aranjată de cei doi, Petru şi Constantin! Nu te las eu la greu! Copilul ăsta va avea tată. 
  
  
După procese, Petrică nu mai avu încotro. Recunoscu copilul, un băiat frumos şi sănătos. Ca să se răzbune, Florica îl boteză cu ambele nume Petrică şi Constantin. Urmă o căsnicie chinuită, un alt copil, apoi Florica făcu din nou o greşeală. Într-o seară când se întorcea de la oraş, încărcată de cumpărături, o voce cunoscută îi spuse: 
  
― Să te ajut Florica? Ai prea multe bagaje. 
  
― Nu ţi-e ruşine să vorbeşti cu mine, Constantine? Vezi-ţi de nevastă, dă-mi pace, mi-ai făcut destule. Nu am înţeles niciodată de ce m-ai „vândut”! 
  
― O să-ţi spun totul, dar dă-mi prilejul. 
  
― Să te aud cum minţi? 
  
Dar, într-un târziu, Florica a vrut să afle și aşa începu să se vadă cu Constantin. 
  
― Ce facem noi, nu este a bine! îi spuse Florica atunci când s-au întâlnit chiar acolo unde a avut loc violul. 
  
― Uite, aici a început porcăria mea de viaţă fără noroc! îi zise Florica. Am doi copii pe care nu-i iubesc, un bărbat ce mă chinuie şi stă cu mine doar din obligaţie şi toate din cauza prostiei mele, că te iubeam pe tine. 
  
Când Florica începuse să-i povestească viaţa ei cu Petrică, Constantin rămase consternat. 
  
― Ştii cum a început toată treaba? De atunci, de la bal, unde am fost cu toţii. Petrică mi-a făcut o propunere: Constantine, ştiu că tu câştigi puţin, că nu mai este perioadă bună în construcţii, vino cu mine la Ocol. Am nevoie de un ajutor. 
  
― Dar eu nu am studii în domeniul silvic, cum mă voi descurca? Şi cum de-mi faci tu propunerea asta? Doar suntem rivali! Iubim aceeaşi fată. 
  
Petrică zâmbi: 
  
― Las-o moartă cu rivalii! Fetele iubesc în ziua de azi doar din interes! Să punem pariu că eu o voi avea cât de curând pe Florica? 
  
― Măi, tâmpitule, sări Constantin la Petrică. Să nu-mi jigneşti fata pe care eu o iubesc! 
  
― Vom mai vedea! Dacă câştig, vii la mine cu serviciu? 
  
― Dar, ce mă! Ce mare dragoste ai tu pentru mine de îmi faci oferta asta? Ce ascunzi tu? Că nu am încredere în tine! 
  
  
Povestea de dragoste dintre Florica şi Constantin continua nestingherită. Cei doi, cu toate că erau prinşi de treburile zilnice, găseau timp şi pentru aventura lor. Copiii lui Florica erau din ce în ce mai neglijaţi, căsnicia lui Constantin aluneca. La serviciu, cei doi nu aveau conflicte, îşi vedeau liniştiţi de treburi. Desigur, Petrică ştia de reluarea relaţiei dintre cei doi. Dar, oare ce interes ascuns îl făcea pasiv? Nimic altceva decât afacerile necurate pe care le făcea la serviciu. Pădurea este atât de mare! Ea poate oferi o mulţime de posibilităţi în afaceri. Încet, încet intră şi Constantin în miezul problemei. Petrică nu avu încotro, de altfel acesta fusese scopul de la început, să-l introducă în afaceri şi, într-o zi, să-l facă răspunzător de multe din matrapazlâcuri. Constantin dădu de bani! Bani mulţi! Viaţa se schimbă când banul, ochiul dracului cum se zice în popor, îţi conduce viaţa. Într-una din zile, Petrică îi spuse lui Constantin: 
  
― Astăzi am ceva de lucru la judeţ. Ai grijă de italian, o să vină după un nou transport. 
  
După ce italianul plecă, de fapt el a fost momeala, sosi un echipaj de la Poliţie. Situaţia aluneca vertiginos. 
  
― Nu sunt eu şeful aici! Inginerul Petre Stoican este plecat la judeţ, aşteptaţi-l s-au veniţi mâine. 
  
Cei doi, Petru Stoican şi Constantin Preda au fost arestaţi. Apele păreau limpezi. Procuratura analiză faptele, munca celor de la Ocolul silvic de la pădurile din zona Costişa, păduri ce se întindeau pe zeci de hectare. După zeci de audieri, de verificări, a reieşit că s-au realizat tăieri de arbori conform planului aprobat la nivel Central. Contractele erau onorate la zi, banii încasaţi. Oamenii din localitatea vecină vorbeau ai auzit vecine, cei doi au ieşit curaţi de la anchete. Dar ei, anchetatorii nu ştiu de pădurea lui Onaşcu, asta-i curăţată în totalitate, a mai rămas ici colo câte un firicel de fag plăpând. Dar cine să colinde văi şi dealuri? Doar din avion s-ar putea vedea dezastrul. De, este uşor să controlezi hârtii, acolo poţi pune sau lua, dar pune tu pădurea tăiată, la loc. Când va mai creşte? Dacă se va mai planta vreodată! După cum vorbeau şi sătenii, cei doi s-au întors curaţi ca lacrima, ba au mai fost şi felicitaţi pentru contractele avantajoase făcute cu străinii. Într-una din zile, Petrică se hotărî să stea de vorbă cu Constantin. 
  
― Am ieşit bine la control, poţi s-o numeşti chiar anchetă, dar asta nu datorită ţie! Era cât pe-aci să ne bagi la puşcărie. De ce ai pomenit de contractul cel nou? Doar am discutat cu tine, asta este afacerea de care avem nevoie! Mi-ai spus şi tu că doreşti să-ţi trimiţi băiatul la şcoală în oraş. Iar eu am nişte planuri de care nu-ţi pot vorbi dar care au nevoie de cheltuială mare. 
  
Constantin gândi Desigur, cheltuieli cu amanta de la Constanţa, dar tot el îşi spuse Ce eu sunt mai bun? Chiar nu ştie el că eu şi Florica...? 
  
Avem nevoie de afacerea asta, îşi continuă ideea, Petrică! 
  
― Pe mine să mă laşi în pace, îi zise Constantin. Gata! Ne ajunge, să ne oprim că la un viitor control, nu mai scăpăm. Norocul nostru că n-au verificat bucata de pădure a lui Onaşcu. 
  
― Ce crezi Constantin? Tu nu ai nicio răspundere pentru defrişarea de la Onaşcu? 
  
― Cum, mă? Constantin se înnegri de nervii ce-l asaltau. Ce mă amesteci tu pe mine în afacerea asta? Când am venit eu să lucrez aici, cu tine, pădurea era pe jumătate tăiată. 
  
― Habar nu ai, Constantine, ce de acte ai semnat şi ce de lemn a plecat cu semnătura ta! 
  
― Dar tu eşti şeful! În primul rând, tu ai semnat. 
  
Discuţii de acest fel au mai avut loc şi altă dată, dar acum erau înveninate rău. Când Florica se întâlni cu amantul, acesta îi zise: 
  
― Florico, bărbatul tău mă bagă în puşcărie. Intru nevinovat! Să spun drept, nu atât de vinovat ca el. El este marele ticălos. 
  
― Unde-i dus el acum, putem vorbi în linişte? 
  
― S-a dus la vânătoare, nici că-i pasă de necazul ce ne aşteaptă! Nu mai dorm liniştit! Cum rabzi tu Florico acest ticălos care se foloseşte de mine să iasă el curat din afacerile lui? Dar ce te întreb eu pe tine? E bărbatul tău și duceţi o viaţă bună împreună! 
  
― O, desigur! De atâta bine îmi caut puţină dragoste și înţelegere lângă tine! De unde să ştiu eu care sunt problemele lui de la serviciu? Tu crezi că el vorbeşte cu mine despre serviciu? Eu sunt pentru el femeia care are grijă de odrasele lui şi-i conduce casa. 
  
― Nu uita, Constantin, băiatul nostru împlineşte, în curând, cinci ani! 
  
― Constantin o strânse cu multă dragoste în braţe. 
  
― Vezi, Florico, ce vieţi ne-am făcut noi, aşa, dintr-o prostie? 
  
― Prostia este şi a ta, nu doar a mea, Constantine! 
  
― Crezi că Petrică bănuieşte că Nicu nu este al lui? 
  
― Nu, nu bănuieşte! Am avut grijă. Dar nu ştiu ce-i cu mine, nu-mi iubesc băiatul cel mare, de parcă el este vinovat de felul în care a venit pe lume! 
  
― Asta nu-i bine, femeie! Tu eşti mamă, nu fii pentru unii mumă iar pentru băiatul tău cel mare, ciumă. L-ai botezat şi cu numele meu, aşa că, iubeşte-l şi pe el! 
  
Referinţă Bibliografică:
Necăjitul fragment povestire / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2263, Anul VII, 12 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!