CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Necăjitul povestire fragment
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Doina îi povesti. Colega îi spuse doar atât: 
  
― Nu sunt bârfe! Tot satul ştie că acolo s-a întâmplat ceva bine gândit de unele persoane! 
  
― Doamne, Silvia, mă sperii! Şi tu gândeşti astfel? E ceva adevărat în povestea asta? 
  
S-au despărţit, sunase clopoţelul. 
  
  
Florica Stoican, mama copilului Petrică-Constantin, elev în clasa învăţătoarei Doina Rădulescu, ieşi în faţa casei foarte supărată. Dar nu mai reuşesc să ies la liman, toate treburile parcă s-au vorbit să mă chinuie. De parcă n-am destule pe cap. Ce-o fi făcând Constantin, ăsta, că nu a mai venit de o săptămână pe la mine? Îşi strânse baticul pe cap şi porni grăbită. Ce-o fi, o fi! Mă duc la el să văd cât este de ocupat, că doar nu i-am mai trimis niciun client săptămâna asta! Ajunse la ocolul silvic, după o jumătate de oră, bună, de mers. Intră în încăperea destul de întunecoasă. Într-un colţ, departe de masa ce se zărea în mijlocul încăperii, stătea un bărbat pe o bancă scurtă. Florica, îl zări şi contrariată, îi spuse: 
  
― Bine, măi, Constantine! Nu mai dai niciun semn? Te-am aşteptat şi aseară! N-ai venit de o săptămână la mine! Ce se întâmplă? 
  
Constantin, bărbat de vârstă medie, bine făcut, mustaţa subţire dându-i un aer de îngâmfare, se ridică nervos din colţul în care parcă se ascundea: 
  
― Florico, de ce vii aici? Te-am rugat doar să ne potolim pentru un timp. Nu am putut să vin la tine, nevastă-mea bănuieşte ceva de o bună bucată de vreme. Ți-am spus doar! Acum vine şi aici la ocol. 
  
― Ce ne facem, atunci ? 
  
― Florico, ne-om întâlni săptămâna viitoare, marţi, la oraş. Mă aştepţi la ultimul nostru loc de întâlnire. Acolo vorbim, ce este de făcut! S-au ivit prea multe probleme în ultimul timp să avem grijă ce facem. 
  
Florica, se apropie de el şi-i şopti ceva la ureche. Constantin se întoarse cu repeziciune spre uşă. Acolo, în uşă, un străin privea zâmbind strâmb. 
  
― Ce cauţi aici, Dumitre? întrebă Florica. E un prieten al bărbatului meu, îi zise lui Constantin. 
  
Constantin tresări, uşor vizibil, se apropie de intrus şi-i întinse mâna: 
  
― Pofteşte, te rog! Prietenii lui Petrică sunt şi prietenii mei. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ierte! 
  
Dumitru rânji şi cu ură neascunsă, îi spuse: 
  
― Pe dracu! S-o credeţi voi! Dumnezeu nu o să vă ierte pe voi, ticăloșilor! 
  
Cei doi priveau speriaţi spre Dumitru. Dar, Constantin îşi reveni şi se apropie ameninţător de bărbat! 
  
― Ce spui, mă? Vii aici şi ne insulţi?! Ce mama dracului vrei să spui? Că acum te izbesc, de nu o mai avea cine pleca, de aici! 
  
Dumitru se întoarse fulgerător şi-i trânti un pumn în faţă. Constantin se clătină sub lovitura neaşteptată. Dumitru profită de buimăceala iscată şi ieşi din încăpere. Afară era parcată o maşină. Se urcă urgent şi plecă. Cei doi au rămas consternaţi. Repezeala cu care s-au întâmplat toate i-a lăsat dezorientaţi, dar nu pentru prea mult timp. 
  
― Ce-am spus, Florico, că trebuie să avem grijă?! Şi, de când îţi tot spun asta? Să te potoleşti pentru un timp. 
  
Apoi, parcă regretând cuvintele aspre, se apropie de ea, îi prinse capul și o sărută pătimaş. Au rămas câteva clipe îmbrăţişaţi. 
  
― Ce poate să fie asta? 
  
― Nu ştiu, Florica! De ce nu mi-ai spus de acest prieten a lui Petrică? 
  
― Dar nu credeam că are vreo importanţă. E plecat de mult din sat. Nici eu nu l-am văzut de prea multe ori pe când trăia El! 
  
II 
  
Să ne întoarcem cu treisprezece ani în urmă. Florica, o fată frumoasă şi plină de viaţă, terminase școala profesională din orăşelul apropiat. Oricând şi-ar fi găsit de lucru în domeniul alimentar. Era nevoie de angajaţi tineri, iar dânsei îi surâdea, cu adevărat, să plece la oraş cu serviciul. Dar nu a fost să fie! Părinţii voiau altceva. 
  
― Florico, lasă slujba la oraş, eşti fată de gospodar, avem de lucru pe lângă casă! 
  
Aşa i-au programat părinţii viaţa, în continuare pe lângă casă. 
  
― Bine, mamă, dar pentru ce am mai făcut şcoala asta? Eu am învăţat o meserie căutată! Sunt cofetar-patiser, de ce să nu merg la lucru? 
  
― Ba nu, fată, meseria ta poate avea căutare şi aici în sat. Deocamdată rămâi acasă! Avem de lucru, îţi pregătim zestrea! Vine vremea măritişului, nu mai eşti chiar foarte tânără, împlineşti anul ăsta douăzeci de ani. 
  
― Mamă, dar tu vorbeşti cum vorbea şi mama ta acum cinzeci de ani! Lucrurile s-au mai schimbat! La oraş fetele se mărită la treizeci de ani! Mai lăsaţi-mă să mă bucur de tinereţe! 
  
Olga, mama Floricăi oftă. Se vedea după chipul ei că nici ea nu era de acord cu ce spunea, dar bărbatul ei era tare demodat. Nu-i păsa de nimic, doar de părerile lui. Vasile, bărbatul ei era de neclintit. 
  
― Nu vezi Olgo ce se întâmplă cu tineretul în ziua de azi? Cum să-mi las fata să ajungă de râsul satului? O mărităm şi avem linişte. Am vorbit ieri cu Ilie Stoican. Feciorul său, Petrică, e pădurar la Costişa, şi-şi caută nevastă! Ilie mi-a dat de înţeles că lui fiu-său iar cam plăcea de Florica! 
  
― Măi Vasile, lucrurile s-au mai schimbat! Fetele nu mai vor să fie măritate de părinţi! Gândeşte-te că nici noi n-am vrut ce voiau părinţii. Gata, lasă fata în pace să se bucure de tinereţe! 
  
― Nu, nu sunt de acord cu tine! Vezi şi tu ce stricăciune este cu tineretul! O fată avem, să o îndrumăm pe drumul cel bun! 
  
― Măi Vasile, băiatul lui Stoican e cam bătrân pentru fata noastră! Ştii doar că îi face curte Constantin, a lui Preda. 
  
  
― Mamă, deseară mă duc la bal cu Constantin. Vine să mă ia pe la opt. 
  
Florica se acomodase cu viaţa ei de gospodină pe lângă casă. Îşi ajuta mama la diverse treburi şi, uneori, chiar şi tatăl o solicita la diverse treburi mai uşoare. Olga, mama Floricăi nu comentă. 
  
― Nu-i spune tatei, ştii că el mi-l bagă pe gât pe Petrică, păduraru. 
  
Florica se pregătea. Își aranja părul. Învăţase multe la oraş, de la colegele ei, aşa că nu era pentru ea prea greu să se aranjeze cât mai modern. 
  
Olga, auzi câinele lătrând. Aruncă o privire pe fereastră, ea asistase la pregătirea fetei admirând dexteritatea cu care se aranja. 
  
― Aoleu! Uite cine intră în curtea noastră! Petrică, păduraru! 
  
Era consternată. Florica îl aştepta pe Constantin, de ce vine Petrică? Acesta intră salutând. Apoi, fără prea multă introducere, se adresă Floricăi: 
  
― Am venit să te duc la bal, Florica! 
  
Florica îi zâmbi. 
  
― Îl aştept pe Constantin dar, desigur, este loc şi pentru tine. 
  
Au mai discutat câte ceva despre vreme și despre evenimentele din sat și intră și Constantin în încăpere. Se uită mirat la Petrică, dar politicos îi întinse mâna. 
  
― Salut domnule inginer, vii la bal? 
  
― Da, Constantine! Nu te superi că am venit şi eu s-o însoţesc pe Florica! 
  
― Nu, nici vorbă! Este loc pentru amândoi! 
  
Au ieşit din încăpere, toţi trei, fără să apară incidente. Petrică terminase Facultatea de Silvicultură. Era inginer la Ocolul Silvic din satul vecin. Era un bărbat frumos. Să fi avut treizeci de ani. De talie medie, cu o înfăţişare plăcută, ar fi cucerit orice fată. Dar el se îndrăgosti de Florica. Auzise el că-i face curte Constantin, un tânăr tehnician constructor, dar Petrică nu se sperie. Avea încredere în forţele sale de seducător. Florica dansă pe rând cu amândoi, fără să apară vreo divergenţă. Toată lumea părea mulţumită. La plecare, Florica se aştepta s-o însoţească Constantin, dar acesta dispăruse. 
  
― Te conduc acasă, Florica, îi spuse Petrică. 
  
Era o seară de primăvară nespus de plăcută. Parfumul teiului îmbăta aerul. Pe cer, o lună vicleană făcea cu ochiul spunându-şi parcă: lasă că vă fac eu o farsă! Cei doi au plecat spre locuinţa Floricăi. 
  
― Hai să ne oprim și să ne așezăm pe banca asta, îi zise Petrică lui Florica. 
  
S-au aşezat pe bancă destul de tăcuţi, fiecare gândind la altceva, Florica întrebându-se unde a dispărut Constantin, Petrică întrebându-se cum să o cucerească pe Florica. 
  
― Florica, tu ştii că te iubesc de când erai o copilă iar eu elev de liceu? 
  
Florica zîmbi. 
  
― Nu! Nu ştiam! De ce nu mi-ai spus niciodată? De altfel, nici nu te cred! Ce mare lucru ai văzut la mine? Tu eşti inginer, iar eu o fată doar cu şcoală profesională, iar meseria ce am învăţat-o nici nu o practic. 
  
― Ei, Florica, acest lucru nu mă opreşte să fiu în continuare îndrăgostit de tine! Nu ştii că dragostea e oarbă? 
  
― Eu îl iubesc pe Constantin, îmi pare rău pentru tine! 
  
Încet, Petrică o prinse de mână, iar ea nu-şi retrase mâna, poate de jenă, sau poate într-un fel îl plăcea. Apoi urmă un alt gest. Petrică îi trase capul spre el şi o sărută. Puţină împotrivire, dar seara aceasta minunată poate să îmbete orice tânăr, aşa că Florica se lăsă sărutată. 
  
― Ce este cu mine, de ce fac asta? Poate vreau să mă răzbun pe Constantin! 
  
De la bal şi de la întâlnirea prin care Petrică încercă s-o cucerească pe Florica a trecut ceva timp. Florica nu uită faptul că iubitul ei, Constantin, dispăruse atunci când ar fi trebuit s-o ducă acasă, după bal. 
  
Referinţă Bibliografică:
Necăjitul povestire fragment / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2256, Anul VII, 05 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!