CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Necajitul nuvela
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
NECĂJITUL Nuvelă 
  
Iată, anii de liceu se încheiară. 
  
- De luni, domnişoară Doina Rădulescu, te prezinţi la post. În comună X. Doina era nespus de bucuroasă. Vestea aceasta chiar este minunată pentru ea. Căzuse la examenul de admitere pentru facultate, stătea acasă şi nu era prea mulţumită de ea. Trebuia să câştige un ban şi ea, să-şi ajute părinţii sau, pentru ea. . Avea optsprezece ani. Destul de înaltă, cu un bogat păr castaniu, cu ochi plini de vioiciune, veselă şi încrezătoare, nu putea fi decât foarte optimistă. Când se întoarse acasă, mama ştiu că fetiţa ei (aşa o alinta ea) a primit o veste bună. - Merg la lucru! De luni, voi fi învățătoare la clasa a IV-a, în comună X. Luni mă prezint la post. - Mă bucur mult pentru tine, fata mea. E drept că, aş fi fost mai bucuroasă dacă erai studentă. Dar, e bine şi aşa. A fi învăţătoare, zic eu, e tare frumos! - Da, mamă, dar ce salariu voi avea! Şi cei calificaţi au salariu de doi bani, dar eu? - Ei, lasă, te vom ajuta şi noi. Important este că, vei avea activitate. Luni, Doina se prezentă la post. Soţia directorului o prezentă colegilor, o prezentă clasei, apoi îi spuse: - După ce termini orele să vii la mine să-ţi recomand o gazdă. Doar nu o să faci naveta! - Bine, doamnă, aşa voi face. Intră emoţionată în clasă. Până acum două luni, nu cunoscuse catedra decât privind-o din clasă. Acum, iată, se află ea, Doina, la catedră, privind emoţionată la copiii din faţa ei. Şi ea, dar şi ei, elevii, erau emoţionaţi. Erau copii de la sat, respectuoşi şi dornici de a învăţa. Deschise catalogul şi începu să facă cunoştinţă cu ei. Majoritatea erau prezenţi. - Doamna învăţătoare, elevul Stoican şi Brebu lipsesc - îi dădu raportul şefa clasei. Începu ora, emoţionată. Fiecare oră însemna o altă materie: română, geografie, aritmetică şi chiar educaţie fizică. Prima zi trecu bine. A îndrăgit copiii. Avea şi ea fraţi acasă şi cunoştea felul în care trebuia să se comporte. Între timp îşi găsise şi gazdă, desigur, cu ajutorul colegei. - Doamna învăţătoare, elevul Stoican lipseşte, dădu raportul, a doua zi, eleva de serviciu. A treia zi acelaşi elev lipsea. Aşa trecu toată săptămâna. Începu să-şi intre în rol. Îi plăcea nespus de mult, catedra.. Diseară vii cu noi la bal? O întrebă una din colege şi ea, necăsătorită. Ce bal, unde? Aşadar, începea să cunoască lume. Era încântată şi de gazdă. Gazda era o bătrânică drăguţă şi bună. Când sosi acasă, după trei săptămâni, spuse părinţilor: nu mai vin acasă decât peste o lună. Mă simt foarte bine acolo. Dar cu mâncarea, cum te descurci? Bătrânica mea, are grijă de mine, aşa cum numai tu ai grijă de mine, îi zise ea, mamei. 
  
Matilda, îi zise Doina elevei de serviciu care îi dădea raportul privind prezenţa la clasă, unde este colegul vostru, Stoican? Sunt aproape de o lună aici şi copilul ăsta nu a fost o zi la şcoală. Copii, voi ce ştiţi despre el? - Doamna învăţătoare, Petrică, munceşte. Este orfan, tatăl lui a murit anul trecut, şi el o ajută pe mama la câmp. - Unde locuieşte? Întrebă ea, copiii. Vin eu cu dumneavoastră, doamna învăţătoare, îi zise o fetiţă plăpândă. Locuieşte aproape de mine. Ştiţi, doamnă, eu îi aduc lui Petrică în fiecare seară lecţiile, şi el învaţă noaptea. Doina rămase mirată, nu se aştepta la una ca asta, gândea că este vorba de un chiulangiu. - Bine Lili, după ce terminăm orele, aşteaptă-mă că mergem la el acasă. - Dar acum nu sunt acasă decât fraţii lui mai mici, el şi mama lui sunt pe câmp, îl găsiţi numai către seară. Învăţătoarea îşi notă adresa, şi-i spuse fetei.: bine Lili, mă descurc eu. Chiar în ziua aceea după ce zări şi ea că se întorceau oamenii de la câmp, porni la drum. Cei drept a mers o jumătate de oră. Ajunse la numărul de casă. O casă frumoasă, bine îngrijită, spunea că acolo locuieşte o familie de gospodari. Ea se aştepta la o casă veche, prăpădită. În curte zări o căruţă, un băiat vânjos descărcat tulei de porumb. Un câine furios se pregătea s-o întrebe -ce caută ea acolo! Marş, dulău, sări în apărarea ei băiatul din curte. Doamna învăţătoare, poftiţi în curte, mama vine imediat. Mamă, a venit doamna învăţătoare, strigă copilul. Femeia ieşi din casă strângându-şi pe cap baticul. O pofti destul de stânjenită pe Doina în casă. Iertaţi deranjul, am plecat de câteva ore bune de acasă şi ăştia mici nu au astâmpăr. Doina mângâie pe cap un băieţel vioi care o prinse de mână. E cel mic al meu, are şase ani. O pofti într-o cameră curată, cu lucruri ţărăneşti frumos lucrate. Să vă aduc o cafea? Doina gândi, aşadar se poartă ca o femeie modernă, atunci de ce nu-şi trimite copilul la şcoală;? Desigur, ştiţi de ce am venit. Sunt noua învăţătoare, lucrez de aproape o lună, dar pe fiul dumneavoastră nu l-am văzut decât acum câteva minute în urmă. Ce se întâmplă de ce nu trimiteţi copilul la şcoală? Femeia, amabilă şi dornică să servească cafeaua, se schimbă la faţă. Deveni acră şi rea. Ce să fac şi eu, am rămas fără bărbat şi cu cine să mă ajut dacă nu cu el? Se pregătea să verse lacrimi, dar Doina, supărată se ridică şi-i spuse. Trimite-ţi băiatul de mâine la şcoală! A pierdut multă materie şi este în clasa a patra, trece la gimnaziu, dacă nu-l trimiteţi anunţ autorităţile, şi veţi primi amendă. Femeia, nu comentă. O conduse la poartă, acolo băiatul, elevul ei, murdar, desculţ, descărca căruţa. - Te aştept mâine la clasă, băiatule! Ruşinat, copilul plecă capul, şi-i spuse: am să vin, doamna învăţătoare! O dimineaţă de octombrie plină de blândeţea toamnei. Pomii dansau în lumina difuză a dimineţii. Se întreceau în a-şi etala frumuseţea culorilor. Ea, Doina nu putea dormi. Se trezi devreme. Ieşi în curte, să răcorească plămânii şi creirul. Nu era nici un copil în curte. Intră în casă. În camera lor, cei trei stăteau cuminţi, urmărind ceva la televizor. Petrică, tresări la intrarea mamei. se umple plămânii cu aerul curat al dimineţii. În vecini, câinele lătra disperat. Doina încercă câteva mişcări de relaxare, apoi intră în bucătăria curată, umplu ligheanul cu apă rece. Brr! Ar fi cazul să-mi încălzesc deja, apa. E totuşi, prea rece! Bătrânica, gazda ei, nu avea baie, Doina scotea de cu seară apă curată din fântână, gândind că până dimineaţă se mai încălzeşte Cei drept o contabilă, cu care se împrietenise şi ea, îi făcuse propunerea să se mute cu ea, la vila din centru, a unei familii de intelectuali, plecaţi în străinătate. Acolo, am baie, centrală de încălzit, cu lemne. Nu se compară cu gazda ta, îi zise Luci, prietena cea nouă. - Mă mai gândesc, Luci! Bătrânica mea este foarte cumsecade, mă răsfaţă. Eu nu am avut bunici, aşa că mă simt acum foarte bine, chiar dacă nu am condiţiile tale. - Treaba ta, eu te-am invitat! Desigur, mi-ar fi mai uşor şi mie, am împărţi cheltuielile. Mă mai gândesc, Luci, să găsesc o scuză serioasă, să nu supăr gazda.! După ce se spălă cu apa, destul de rece, bătrâna o chemă la micul dejun, care, zicea Doina, numai mic nu era. Prea multă mâncare îmi puneţi îi zise Doina. Lasă, fetiţo, nu vezi ce scândură eşti? Cum vrei să te măriţi, aşa slabă? - Dar, eu, nu mă mărit! Am multe de făcut, să învăţ în primul rând. Nu mai este că pe vremea, dumneavoastră, acum, fetele aleg să aibă un serviciu bun, apoi se gândesc la măritat. Aoleu, maică, dar când mai faceţi copii? Hm, copii, nu m-am gândit la asta, mai este timp. După ce termină de mâncat ouăle cu şuncă, Doina, se pregăti de plecare, la şcoală. Astăzi, o să am în sfârşit ocazia să-l văd pe băiat, pe Stoican, încălţat? La clasă, da, în penultima bancă, elevul cel, nou, stătea cuminte, neparticipând la dezordinea din clasă. Ei, haide, să vedem ce mai ştii, tu, cel care nu ai venit încă nici o zi la şcoală. Astăzi, voi avea marea bucurie să citesc catalogul, fără să aud că elevul Stoican Constantin este absent. Aşadar se poate, băiete? Dar de ce numai după ce am făcut o vizită la voi acasă? Băiatul se sculă ruşinos în picioare. Ar fi vrut să spună ceva, dar, aşa din senin i-au dat lacrimile. Stai jos, Constantin! E bine că ai venit printre noi. Doina trecu în revistă şi restul clasei, apoi începu să predea lecţia la limba română. După ce predă, îl întrebă pe Stoican: aş vrea să vii la tablă să văd care este starea ta, pe unde, te afli, având în vedere absentarea de o lună. Băiatul citi cursiv, povesti fără să greşească în exprimare, tot capitolul, răspunse corect la gramatică. Învăţătoarea încerca să-şi ascundă mulţumirea, sau altfel spus, surprinderea. Copilul acesta ştie mai multe decât unii din elevii prezenţi şi care nu învaţă, nimic. Poţi să pleci în bancă. - Îl rugăm pe elevul Stoican să ne spună, cum se face că este la zi cu lecţiile predate în acest timp! Copilul, se ridică din nou şi nespus de emoţionat, vorbi. Doamna învăţătoare, anul trecut a murit tatăl meu împuşcat în pădure. Eu sunt cel mai mare dintre fraţi şi am fost nevoit să o ajut pe mama. Asta am aflat, băiatule, dar când ai învăţat? Am avut noroc cu vecină şi colega mea. Ea mi-a arătat fiecare lecţie pe care aţi predat-o. Doina îl felicită pe băiat, nu credea că sunt prea mulţi copii ca el. Îngândurată, îl rugă totuşi; aş vrea, totuşi să-mi promiţi că vei veni la şcoală de acum înainte. Aşa se termină prima zi de şcoală a băiatului. În cancelarie, Doina îi povesti unei colege despre băiat. Doina, aici, la această familie a copilului, este un mare secret, pe care nici noi care suntem de aici din localitate, nu-l cunoaştem în totalitate. Ceva nu este în regulă cu moartea domnului Stoican, tatăl, şi un alt secret este legat de ea, mama băiatului. Sunt multe bârfe, dar deocamdată, atât.Se aşteaptă concluzia oficială legat de moartea lui Stoican. Cât priveşte, băiatul, noi îl cunoaştem, nu am vrut să-ţi spunem prea multe, am vrut să descoperi tu singură. Copilul este inteligent, dar şi foarte harnic. Sunt sigură că te-a uimit la oră, vei vedea în continuare ce surprize îţi va face. Da, Silvia, îi spuse colegei, a fost o mare surpriză copilul acesta, la oră. Ştii, când am fost la ei acasă, băiatul descărca căruţa de porumb. Arăta, obosit şi foarte necăjit. Desculţ, murdar! Ei, Doina, aşa este la ţară, o să mai vezi tu copii munciţi de părinţi, nu este el primul. Noiembrie îşi intră în drepturi. Câmpiile au rămas dezbrăcate, pomii nu mai şoptesc iubirile târzii, florile s-au uscat, aerul e rece şi umed. Stă să ploaie, norul negru pluteşte deasupra satului. Doina simte frigul ce-i pătrunde în oase. Să-ţi cumperi, lemne, îi spuse gazda. Este în sat o familie care are o bucată de pădure mai mare, de acolo să-ţi aduci lemne de foc. Se numesc, Stoican. E doar femeia, bărbatul ei a murit împuşcat, anul trecut. Doina, înţelese că este vorba de familia elevului ei. Ştiind unde locuiesc s-a dus să comande lemnele. Păcat, că nu m-am mutat cu Luci, la gazda ei, acum nu aş fi avut probleme. Ajunse la casa familiei Stoican. Femeia, ieşi în prag, zicându-i: aţi venit să comandaţi lemne, domnişoara învăţătoare? Vă costă două sute cincizeci de lei, căruţa. Vă dau un bilet, la Ocolul pădurarului este un om de al meu, care o să vă încarce o căruţă cu lemne. Când ajuns acasă la gazdă, aceasta îi zise: l-ai văzut pe amantul, criminal? Despre ce, despre cine vorbiţi, o întrebă Doina? Despre bărbatul de la pădure care ţi-a dat lemnele. Acela este cel care l-a omorât pe Stoican, tot satul ştie, doar cei ce fac cercetări, nu spun nimic. Ei, n-o fi chiar aşa, nu se poate ascunde atât de uşor o crimă! Lăsaţi, ştiu cei a căror meserie este investigarea, ştiu ei ce au de făcut. Doina, supărată de bârfe, intră în casă. Ce răi sunt oamenii, ce mult rău pot face, bârfind! A doua zi, la şcoală, îi spuse colegei; sunt dezamăgită de gazdă mea, bârfeşte şi asta nu. Mi place cred că după sărbători mă voi muta cu prietena mea, Luci. Despre ce bârfe este vorba? Doina îi povesti. 
  
Referinţă Bibliografică:
Necajitul nuvela / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2249, Anul VII, 26 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!