CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Noroc nesperat nuvelă- fragment continuare
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Au discutat destul de mult despre acest subiect. 
  
-Deschidem două birouri ,aici şi celălalt în România. Trebuie să-mi găsesc oameni care au lucrat în turism. 
  
-Asta nu-i o problemă grea şi, dacă pornim la drum amândoi, îţi recomand persoane capabile, în România. 
  
-Nu te supăra că te întreb, Boby, persoanele respective sunt din etnia ta? 
  
-Spune-mi Elvira, crezi că mă deosebesc prin ceva de voi? 
  
-N-am nimic să-ţi reproşez până acum, doar că ar fi fost bine să-mi fi spus de la început acolo, în avion, zise Elvira, zâmbind. 
  
-Nu cred că ar fi fost bine, mă judecai în funcţie de ce ţi-am spus, că aşa sunteţi voi, judecaţi omul după etnie. 
  
-Nu am ceva special împotriva voastră, zise Elvira, dar comportarea unora din etnia ta e îngrozitoare, recunoaşte şi tu. 
  
-Boby oftă, dar nu zise nimic. 
  
În afară de aceste discuţii neplăcute pentru amândoi, restul serii a fost foarte plăcut. 
  
-Mai rămân și în seara asta cu tine, dar de mâine mă îndrept spre treburile mele. 
  
-Îţi mulţumesc că mai îmi acorzi o zi! 
  
Şi-a rezolvat treburile pentru care venise aici, desigur datorită inginerei, pe care de altfel se gândea să o numească în funcția de manager. Astfel, s-a încheiat scurta ei ieșire. Întorcându-se spre casă, se gândea cum va mai decurge viaţa ei alături de Mihai? Desigur, relația cu Boby nu avea nimic romantic. Îmbinau, cum se spune, utilul cu plăcutul. Se pare că Boby vedea în ea partenera ideală de afaceri, mai puțin, femeia cu care avea o aventură amoroasă. E drept că Elvirei nu-i cădea prea bine constatarea, cu toate că, relaţia intimă decurgea pătimaş. Atunci unde-i „buba”? Dar nici ea nu dorea o implicare emoţională. Avea şi ea rezervele ei. „Aşadar, Mihai! Ce a făcut Mihai în zilele astea cât am lipsit?” Asta-i întrebarea.! 
  
Dar Mihai, în aceste zile şi-a văzut de treburi. Se grăbea să termine forajele pentru puţuri şi echiparea lor. Se grăbea. Știa el de ce! Liliana îl aştepta. Îi promisese o vacanţă de vis. Fata era obosită de atâta muncă iar Mihai i-a propus: 
  
-Abandonează munca, vino în ţară, o să am grijă de tine şi de băiat! 
  
-Nu pot Mihai, mi-e teamă că va fi prea greu pentru tine! 
  
El încă nu-i spusese că este bogat şi de unde provin banii. Adevărul era că dacă nu ar fi investit banii în afaceri, suma rămasă ar fi fost foarte mică. Dar aşa... el ştia că treburile mergeau bine, contul din bancă creştea. Pentru el devenise important să-şi echilibreze viaţa. De asta şi-a acordat timp pentru iubire. Spre deosebire de Elvira și Boby, el şi Liliana se iubeau cu adevărat. Zilele petrecute împreună le-a dat siguranţa sentimentelor. Mihai era foarte fericit. Nici nu se gândea că Elvira suferă. „Ea îşi face de cap de mult timp, aşa că o merită!” Chiar nu mai rămăsese nimic din dragostea lor? Cel mai tare îi era teamă de judecata fiului lor. „Va suferi, băiatul! Dar e şi el bărbat în toată firea, o să înţeleagă. De altfel, acolo în America, divorţul între părinţi e la... modă!” Aşa se consola el. 
  
Dar băiatul suferi enorm când maică-sa îi trimise câteva rânduri în care îl anunţa de un posibil divorţ de tatăl său. Adrian rămase consternat. Îi scrise tatălui „Tată, ce este cu voi? Cum aţi ajuns aici? Eu am nevoie de amândoi, vă iubesc la fel de mult ca în copilărie. Mă doare enorm vestea dată de mama. Nu cumva banii sunt de vină? În loc să fie pentru voi o bucurie, v-a dezbinat? Mi-aţi promis că veniţi la mine amândoi. Mai am un an şi termin studiile. Am o iubită cu care intenţionez să mă căsătoresc şi voi îmi faceţi o astfel de bucurie?” Ruşinat, Mihai, citind scrisoarea băiatului, lăcrimă, făcându-l să se gândească la acelaşi lucru. „Oare banii i-au adus aproape de divorţ? Poate, îşi răspunse el. Dar poate că şi lipsa banilor ne-ar fi dus tot aici! Atunci? Oare nu ne mai iubim?” Mihai simţea pentru Elvira o prietenie, o recunoştinţă, dar unde e dragostea? Iubirea aceea înflăcărată din tinereţe o resimţea pentru Liliana. „Cu regret, fiule te anunţ că nu o mai iubesc pe maică-ta, iubesc o altă femeie, cu care intenţionez să mă căsătoresc. Aşa că, obişnuieşte-te cu gândul că vei mai avea o mamă, dacă nu-i prea mult pentru tine. Dar asta nu înseamnă că nu te iubesc nespus de mult. Am hotărât cu mama să venim la tine, aşteaptă-ne, venim săptămâna viitoare.” 
  
Pe parcursul drumului erau foarte triști, de parcă mergeau să înmormânteze pe cineva. Au discutat diverse numai să nu fie nevoiţi să discute despre ei. Aşa află Mihai cine este rivalul lui, aşa află Elvira pe cine iubeşte soţul ei. Nici măcar nu şi-au mai pus întrebarea cine este vinovat... amândoi erau la fel de vinovaţi. E greu de spus ce duce un cuplu care s-a căsătorit din dragoste, spre despărţire. Poate ar fi un subiect pentru psihologi, fenomenul luând amploare. Dacă sunt prea mulţi bani, acesta este motivul, aşa pare la prima vedere, dar nu, nu. Alta este explicaţia, este de domeniul specialiştilor să clarifice şi să aducă la lumină adevărul. 
  
Au ajuns cu bine la destinaţie, desigur băiatul îi aştepta la aeroport. Nu se văzuseră de doi ani. Cât de multe s-au schimbat de atunci! 
  
-Aceasta este maşina ce ţi-ai cumpărat-o luna trecută? 
  
-Da, tată! Am avut un Buik dar îmi făcea probleme. 
  
-Un Cadillac! E grozavă maşina. Felicitări, băiete. 
  
-Mulţumesc tată! Arătaţi foarte bine, le zise el îmbrăţișându-i. Mamă ai întinerit! Eşti mai tânără şi mai frumoasă decât acum doi ani când am plecat. 
  
-Mulţumesc, scumpul meu! Iartă-ne că venim la tine cu o veste ce te va îndurera. Discutăm mai încolo asta. 
  
-Acum bucurați-vă că suntem împreună. Să vedeţi ce apartament mi-am cumpărat! 
  
Ajunseseră într-o zonă plină de flori şi arbuşti plini de flori, un adevărat parc. Adrian opri. 
  
-Am sosit. Bag maşina în garaj, apoi urcăm la etajul şapte. 
  
Când ajunseră prima grijă a mamei a fost să deschidă frigiderul, să controleze ce mânâncă fiul ei. 
  
-Dar nu ai nicio mâncare caldă! 
  
-Lasă mamă, mâncarea. Hai să vă cazez. Ce fac cu voi? Apartamentul este de trei camere, vă dau camere separate? 
  
Mihai se grăbi să răspundă „da, băiete, să fie separate”. Băiatul oftă, dar ei nu auziră. Erau ocupaţi să viziteze apartamentul. 
  
-Baia este aici. Am şi un duş separat, aşa că vă înţelegeţi voi. Mergem să mâncăm undeva sau comand aici? 
  
Încet, încet îşi reveneau din atmosfera şi oboseala din avion. 
  
-Cum a fost călătoria? 
  
-Obositoare, băiete, aşa că eu mă culc. Voi faceţi ce vreţi, vorbim după ce îmi revin. 
  
Tatăl făcu un duş şi se retrase în camera ce-i fusese destinată. Dar mama profită de ocazie să-şi strângă odorul în braţe. 
  
Cu lacrimi în ochi îi spuse: 
  
-Cât de dor mi-a fost de tine, scumpul meu! 
  
Adrian se lăsă îmbrăţişat, o strânse şi el pe mamă, de ce să nu recunoască şi lui îi fusese dor de ei. Era nespus de fericit că au venit la el, în taină spera „poate îi împac!” Elvira, după baia reconfortantă se aşeză lângă fiul ei. 
  
-Hai spune, fiule, cum este viaţa ta? Arăţi foarte bine, mi se pare sau eşti mai solid? 
  
-Da, sunt, mamă, mai fac şi eu sport în timpul liber. 
  
-Nu te întreb despre şcoală, acolo ştiu că nu este nevoie, dar te întreb de viitoarea mea noră, după cum ne-ai comunicat vei face pasul cel mare? 
  
-Da, mamă, o veţi cunoaşte după ce ieşim la masă, azi aş vrea să fim doar noi, să ne bucurăm că suntem împreună. 
  
-Dragul meu pui, îţi mulţumesc. 
  
Se lăsă o suferinţă nespusă între ei. 
  
-Chiar nu mai este nicio speranţă de împăcare, mamă? 
  
-Băiete, îţi spun drept din punctul meu de vedere nu este nimic care să mă facă să mă despart de tata. Dar el este hotărât să ne despărţim. Iubeşte o altă femeie. 
  
Tăcură amândoi. 
  
-Eu mă voi odihni. Ce vei face? 
  
-Vă las să vă odihniți eu merg să mă întâlnesc cu iubita. Vreau să profit de ocazie şi să-i cunoaşteţi și pe părinţii ei, , să facem logodna. 
  
-Sunt foarte fericită, băiete!. Să dea Dumnezeu ca dragostea să fie mereu prezentă între voi. Aştept cu nerăbdare să o cunosc. 
  
După ce băiatul plecă, Elvira căzu pe gânduri. „Chiar să nu pot eu face nimic pentru împăcarea noastră, să pot bucura copilul? Ne facem de ruşine faţă de viitorii cuscrii.” Dar aici greşea biata Elvira. A doua zi, la întâlnirea cu părinții iubitei, aceștia sosiră separat. Şi aşa aflară soții Roşca că şi aceştia erau divorţaţi. Întâlnirea a fost anevoioasă având în vedere faptul că Mihai și Elvira nu cunoșteau limba engleză, dar ,s-au descurcat. Fata le-a plăcut nespus. Era modestă și nu ieşea cu nimic strident în evidenţă. „Băiatul s-a orientat bine”, gândi tatăl. „Ar putea să fie mai elegantă pentru o americană” gândi Elvira, dar o plăcu. Întâlnirea a decurs într-o atmosferă plăcută, iar după zâmbetul de pe fețele părinților ambilor tineri se pare că erau tare mulțumiți unii de alții. Au hotărât data căsătoriei, iar Mihai veni cu o propunere: 
  
-Băiete ,mi-ar plăcea să vă căsătoriți şi la noi, în România. Faceţi aici cununia civilă şi petrecerea pe care v-o doriţi cu colegii şi rudele domnișoarei, iar în ţară cununia religioasă. 
  
Ei nu înţeleseră despre ce vorbea Mihai. El dorea să vadă reacţia fiului. Desigur băiatul nu s-a gândit la o astfel de variantă. Tinerii nu ţineau neapărat să facă cununia religioasă într-o anumită biserică. 
  
-Tată, mă uimeşte propunerea, să discut şi cu ei să văd dacă sunt de acord. Mie îmi place ideea. 
  
-Atunci, dacă eşti de acord, restul cred că se va rezolva! Cu ocazia asta vor cunoaşte şi ei țara noastră. 
  
-Să vedem dacă pot să-şi permită! 
  
-Eu cred că vor, fi de acord zise Mihai şi bănuiesc că-şi pot permite aceasta. Nu vor face prea des o astfel de excursie şi pentru un scop deosebit. 
  
A avut dreptate Mihai. Nu, numai că au fost de acord, dar s-au bucurat sincer. 
  
-Romania... oh, yes, Romania! 
  
-Ne căsătorim aici în vacanța de iarnă și venim în ţară în vacanţa de vară. 
  
-E foarte bine ziseră părinţii ambilor tineri. 
  
-Dar noi nu vom putea participa la cununia oficială! Nu vom putea reveni într-o perioadă aşa de scurtă. Am treburi în lunile astea, trebuie să termin de echipat fântânile din oraş. 
  
Atunci, băiatul explicând celorlalţi despre ce este vorba, le mai povesti şi alte lucruri pe care aceștia nu le cunoșteau. S-au despărţit unii de alții mulţumiţi și foarte încântați de viitoarele lor neamuri. 
  
În zilele următoare șederii lor în America și-au vizitat viitorii cuscrii. Au făcut două vizite, la două locuinţe, fără a simiți jena celor doi. Totul părea clarificat. 
  
„Unde o fi suferinţa, dezamăgirea?” se întreba, pe drept, Elvira. 
  
S-au întors în ţară nespus de trişti, dar faptul că băiatul, desigur şi fata, au fost de acord să facă cununia religioasă acasă, în România, era pentru ei o mare bucurie. Chiar dacă au discutat destul de mult în avion, răceala s-a strecurat între ei. Când Elvira încerca să aducă vorba despre relația lor, Mihai îi spunea „nu, Elvira, nu are rost. S-a terminat între noi şi tu ştii bine că porţi vina principală.” 
  
-Mai bine n-am fi câştigat banii la loto! Asta ne-a adus aici, spuse Elvira. Cine ştie! Poate ar fi fost la fel. Dar cel puţin trăim omeneşte. Nu ducem lipsa banilor şi ceea ce este important, băiatul a ştiut ce să facă cu banii. Bravo lui că a plecat la studii. Dar şi noi ne-am realizat astfel. Ne-am demonstrat că putem mai mult, zise Elvira. 
  
-Vezi? Atunci de ce crezi că banii ne-au făcut doar rău zise Mihai.? 
  
-Pentru că te pierd! Amanta îți mănâncă banii, nu că te iubește grozav! zise Elvira răutăcioasă. 
  
-Te înșeli, duduie! Ea nici nu ştie de provenienţa banilor. Și? Ce? Eu nu fac bani muncind? 
  
S-au tot acuzat unul pe altul, fiecare lovind în celălalt. 
  
-Aşa nu mai terminăm cu răutăţile. Hai, să ne potolim, zise Elvira. Gândeşte-te, băiatul este al amândurora aşa că trebuie să ne purtăm civilizat și trebuie să pregătim cununia băiatului. 
  
-Ei, vezi că se poate vorbi şi altfel Elviro? De acord cu tine, trebuie să colaborăm. Deocamdată, nu ne grăbim. Vezi că preţurile se schimbă de la o zi la alta, aşa că nu are rost să ne interesăm de costuri. Eventual să căutăm localul cel mai potrivit. Aici e domeniul tău, Elviro! 
  
Aşadar s-au mai potolit cu răutăţile. 
  
-Avem o nouă comandă din Franța! o informă tânăra ingineră, acum director tehnic. 
  
-Poate nu este necesar să ne deplasăm la ei! zise Elvira. Mă simt sfârşită după călătoria asta în America. 
  
-Aş pleca eu, doamnă, dar am fetiţa bolnavă! Dar , poate amânăm! 
  
-Dacă nu se pierde comanda, nu am nimic împotrivă, zise Elvira. 
  
Au luat legătura cu firma respectivă. 
  
-Despre ce este vorba? 
  
-Ce interesant, zise inginera. O societate Românească! 
  
-Nici nu am ştiut că avem în Franţa o fabrică românească de confecţii. 
  
-Ce doresc? 
  
-Să confecţionăm ii! 
  
-Cine poartă ie în Franţa? În niciun caz româncele. 
  
Au plăcut într-un anumit mediu şi se pare că au avut succes. 
  
-Foarte bine pentru noi! Nu, nu putem pierde comanda aceasta, mă interesează în mod deosebit. Plec eu, în Franţa, zise Elvira. Trimite-le o înștiințare că preluăm comanda și că sosim luni pentru perfectarea actelor. Anunță-l pe contabilul-şef că va veni cu mine. 
  
Duminică, Elvira se urcă, din nou, în avion. Sosise doar de câteva zile din America, dar a început să se familiarizeze cu călătoriile și cu statutul de călător. La Paris, se hotărî să meargă la vila lui Boby fără a-l anunţa că soseşte, iar pe contabil îl lăsă să se cazeze la hotelul recomandat de ea. 
  
-Eu am o prietenă aici în Paris și am să-i fac o vizită. Probabil că voi rămâne la ea peste noapte, îi zise ea contabilului. Ne întâlnim dimineaţă la ora nouă la sediul fabricii. 
  
Îşi comandă un taxi. „O să-i fac o surpriză lui Boby, că nu prea ştiu ce să-i spun la telefon”, gândi ea. Relaţia lor era mai mult de natură profesională. Se implicase şi ea în afacerea cu turismul şi le mergea destul bine. Era mulţumită. Ajunse la vilă, dar menajera îi spuse că Boby era plecat cu afaceri. 
  
-Mă culc puţin, sunt cam obosită. Trezește-mă când vine domnul. 
  
Făcu un duş şi se culcă. Târziu, veni menajera și îi spuse. 
  
-A sunat domnul Boby, mi-a spus să vă transmit să-l scuzaţi, mai întârzie puţin. 
  
După ce mâncă îl sună pe Boby. 
  
-Am vrut să-ți fac o surpriză, dar se pare că am primit-o eu! 
  
-Sosesc peste un ceas. Mă bucur că te voi găsi la mine! Așteaptă-mă! îi zise Boby 
  
Sosi aşa cum a spus, peste un ceas. Elvira, , se hotărî. „Voi relua această relaţie, că , acum, Mihai e hotărât să înainteze divorţul.” Se simţea bine în preajma lui Boby„Cel puţin ştiu cu cine am de-a face, nu mai am surprize” îşi zise ea. Boby se strădui să creeze o atmosferă plăcută, trimise menajera acasă şi au stat de vorbă, Elvira povestindu-i despre călătoria la fiul ei, apoi îi povesti despre divorţul ce o aştepta. 
  
-Mă bucur, Elvira, poate este timpul ca noi să fim împreună. Eu vreau să mă căsătoresc cu tine. Tu ce zici? Ştiu că eşti îndurerată, că l-ai iubit pe bărbatul tău, dar nu mai are niciun rost să te cramponezi de căsnicia ta. Trebuie să recunoşti că s-a terminat. 
  
Elvira oftă, dar se lăsă în braţele lui Boby cu foarte multă plăcere. Simţea nevoia de tandreţe, să fie iubită, şi Boby chiar o iubea. „Ce să mai sper de la viaţă?” Ceea ce o reţinea, totuși, era faptul că bărbatul era, la origine, ţigan. Dar nu se trăda prin nimic. Era brunet, dar şi italienii, şi indienii sunt bruneţi. Ăsta nu-i un motiv. Altfel, este un bărbat bun. 
  
-Dacă tu, Elvira, eşti de acord cu propunerea mea, sunt hotărât să facem casă amândoi. Am, ce-i drept, o problemă, dar o rezolv eu. 
  
-Despre ce este vorba, Boby? întrebă Elvira. 
  
Referinţă Bibliografică:
Noroc nesperat nuvelă- fragment continuare / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2235, Anul VII, 12 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!