CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  





a șaptezecea primăvară
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
6 Aprilie 2014 · 
  
A ŞAPTEZECEA PRIMĂVARĂ 
  
Viorica Gusbeth 
  
Stătea rezemată de tocul uşii de la intrarea în casă.Era o dimineaţă plină de mirosuri necunoscute. A ce miroase? se întreba nedumerită . Ridică ochii şi privi plină de uimire , dar şi de încântare , zicându-şi. O Doamne , dar e primăvara ! Miroase primăvara !Stolul de păsări din înaltul cerului confirmau bucuria ei ,se întorceau, aducând cu ele speranţa zilelor senine. Se dezlipi de tocul uşii de care se rezemase, plină de un val imens de bucurie se aşeză pe banca din curte. Banca mai păstra ceva din umezeala iernii, dar soarele ce mângâia tot mai intens aerul şi pământul , încălzea banca. E atât de mult bine în jurul meu, îşi spuse ea. Stătu pe banca puţin umedă adunând în suflet bucuria revenirii la primăvară.Îşi spuse fericită , zâmbind amintirilor: e a şaptezecea primăvară dăruită, mie! 
  
Nu-mi amintesc ce am simţit în prima mea primăvară trăită. La sânul mamei, am adormit visând la surioarele şi frăţiorii mei, îngeraşii. Poate degetele mele mici căutau cu neastâmpăr un strop de primăvară privind în albastrul din ochii mamei.Poate buzele mele schiţau un zâmbet ce se dorea a fi o promisiune făcută primăverilor viitoare !Aşa a trecut prima mea primăvară din viaţă.Dar următoarele ? Ce-şi aducea ea aminte din celelalte primăveri? Cu ochii blânzi privea la castanul din faţa casei. Şi peste el trecuseră mai mult de şaptezeci de primăveri. Şi-l amintea când de o şchioapă fiind, încerca să se caţere în plăpândul pom. Ce căzătură a tras !La speriat şi pe căţelul din curte. O da, îşi amintea asta , de parcă a fost, ieri! Încet coborî peste ea tristeţea ! intră în casă, spunându-şi: mâine mă aşez pe banca mea dragă şi-mi voi aminti de celelalte primăveri. 
  
Astăzi a fost fericită! Ziua aceasta petrecută afară, pe banca umedă i-a adus putere. Dar primăvara este un leac pentru noi, oamenii, noi cei ce avem parte de darurile anotimpurilor, îşi spus! E frumoasă această a şaptezecea primăvară a mea. Se privi în oglindă. Ridurile din jurul ochilor trădau ani, dar inima? Inima mea e plină de primăvară! Privi pe fereastră, văzu norii adunându-se de ploaie. Nu va putea sta mâine pe banca din curte, va privi din casă, poate din fotoliu şi-şi va continua depănarea primăverilor. Florile din glastre priveau vesele, încercând parcă să-i transmită dorinţa lor de a fi scoase afară pe terasă. – Aveţi dreptate, dragelor! E timpul să încheiem cu frigul şi cu statul în casă, afară cu voi. Îşi aduse florile pe verandă aranjându-le după culoarea buchetului. Îşi scoase la lumină îmbrăcămintea uşoară. Asta îmi aminteşte iară de o primăvară specială. Era sfârşit de aprilie. Aerul călduţ acaparase pământul, dăruindu-i un verde crud grâului de toamnă. Se apropia Sărbătoarea Sfintelor Paşti. Copiii primesc de sărbători hăinuţe noi, frumoase. Da, îşi aminteşte de acel Paşti. Mama i-a făcut cadou o rochie nouă, pantofi şi ciorapi albi, trei sferturi. Câţi ani să fi avut? Poate zece. Ce veselă, fericită, era! A ieşit în curte cu hăinuţele noi, mama era plecată la cumpărături. O fetiţă din vecini îi spuse: vino cu mine să-ţi arăt şi eu ce mi-aduce iepuraşul. Plecă mândră nevoie-mare la fetiţa din vecini. Ce zi tristă a fost! Fratele prietenei i-a aruncat pe rochiţa nouă noroi, făcând-o să plângă. Ce amintire urâtă, îşi spuse. Aminteşte-ţi ceva vesel! O da! O altă primăvară, o amintire fericită! Primăvara primului an de liceu! Ghioceii în sfârşit puteau respira în voie, săltându-şi capetele vesele ne urau, bună primăvară. - Iată noi am sosit! Priviţi-ne albul imaculat, bucuraţi-vă ochii! Veseli, plini de bucuria unui nou început, elevii de liceu în uniformele albastre au umplut parcul din faţa şcolii. Ca şi albinele ieşite din stup după o iarnă grea zumzăie de veselie. 
  
- Hei, fetelor! Nu uitaţi, diseară avem balul primăverii, strigă vesel un băiat. Să fiţi frumoase, să nu veniţi în uniforme la bal. Şi fără panglicuţa albă! Ele, elevele râd ca de o glumă bună. Ştiu ele că nu e permis să vii la dans altfel decât cu uniforma de liceană. O să-mi pun un guleraş brodat. Am unul foarte frumos! Eu o să încalţ pantofii cu toc mic, ai mamei. Eu o să-mi leg în loc de panglică, o bentiţă aurită, de borangic! Ele îşi fac planuri, dar ştiu că toate astea o să coste, o mustrare sau chiar notă scăzută la purtare. Ei, voi ghiocei, sunteţi mai liberi decât fetele liceului anilor cincizeci şi opt 
  
. Şi liliacul a înflorit! Priviţi-l, mirosiţi-l! E timpul iubirii! Doi câte doi, tineri îndrăgostiţi păşesc spre fericire! Fericirea primăverii! Fericirea tinereţii! Îţi aminteşti primul sărut primit sub florile de liliac? De teiul înflorit în zori de zi când tu plecai spre zări necunoscute? Eu îmi amintesc şi spun... parcă a fost ieri... 
  
Zgomotul făcut de ploaia ce căzuse ieri pe acoperişul casei îi dădu o linişte nefirească. Nu era supărată, nu era veselă, nici tristă, poate prea îngândurată. Sări cu gândul peste ani şi ani. Căuta cu nerăbdare, anii primăverilor. Se căsătorise în una din zilele lunii mai! Asta da lună, pentru începutul celei mai importante etape din viaţă! Luna mai, luna fericirii, a împlinirilor! Dar, ce ploaie a mai curs din cer, atunci! Optimiştii spuneau: veţi fi bogaţi şi fericiţi. Ploaia înseamnă bunăstare, recoltă. Mireasa privea la voalul făcut ciuciulete, mirele avea apă în pantofi. Nu erau prea multe maşini - taxi în micile oraşe. Dar când eşti fericit, contează că ţi-ai udat voalul, că a intrat apă în pantofi? Ha, ha! Râde fericită, acum după cincizeci de ani de la marele eveniment. Da, a fost o zi minunată, o căsnicie solidă! Astăzi voi parcurge primăverile fericirii în doi! Îţi aminteşti? În luna martie s-a născut fetiţa noastră. Iar tu mi-ai cules dintr-un loc cunoscut doar de tine şi mi-ai dăruit, cei mai frumoşi ghiocei din viaţa mea. Mi le-ai trimis atunci cu femeia de serviciu, cine se putea apropia de incinta spitalului? Soţii stăteau pe sub ziduri în speranţa că vor zări la ferestrele triste ale Maternităţii o părticică din micuţa făptură, sau pe cea ce dăduse naştere pruncului. Ce de primăveri FERICITE, totuşi. A venit şi o zi tristă, o zi de toamnă ruginie. Atunci el a plecat, pentru totdeauna. Primăveri triste, au fost câteva, zadarnic zâmbeau toporaşii, viorelele, narcisele. Ea nu vedea, nu simţea mirosul primăverii. Moartea face parte din viaţă, spunem. Dar este greu să pierzi fiinţa cea mai dragă, fiinţa primăverilor de aur! Trece şi asta, o nouă primăvară bate la uşă. 
  
Mamă, aceasta este a şaptezecea primăvară a vieţii tale! Mama-bunică îşi ia nepoţica de mână şi amândouă pornesc să cucerească o nouă primăvară! 
  
Viorica gusbeth 12 martie 2014 
  
Referinţă Bibliografică:
a șaptezecea primăvară / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2132, Anul VI, 01 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!