CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Povestiri >  





O toamnă neobișnuită
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O toamnă neobişnuită 
  
Pe dealul ce sta de strajă oraşului, o întâmplare neobişnuită îi făcu pe cei ce locuiau în preajmă să intre în panică atât de mare, încât o bătrânică ce spunea că ,văzu ce văzu, pică la pat şi-şi dete obştescul sfârşit. Dealul să fi avut 500 metri, se întindea pe o suprafaţă de doi, poate trei, kilometri. O iarbă moale ce rămânea verde până în toamnă târziu, îmbrăca dealul de jos până sus. 
  
Cândva, cu mult timp în urmă, nu se ştie cine anume a sădit o mulţime de copaci. Dealul era acoperit de copaci bătrâni, dar, dintre toţi, falnic şi cel mai înalt, se ridica Stejarul Auriu. 
  
Aşa l-au botezat locuitorii din zonă. Se povestea de bătrâni că pe vremuri pe dealul acela se înălţa o cetate puternică, cetatea lui Laţcu Vodă - Domn al Moldovei. Uneori copiii ce se rătăceau pe deal, jucându-se cu arcul confecţionat de tata sau de bunic, spuneau că auzeau voci ce se ridicau din adâncul dealului. Prostii, de copii neştiutori, spunea câte un bărbat. aveţi grijă voi, să nu vă atingeţi de Stejarul Auriu, şi nimic nu vi se va întâmpla. Dar ce este, bunicule, de ce să nu urcăm în bătrânul Stejar? 
  
E atât de înalt, bunicule! Tu nu ai mai fost acolo să vezi cât e de mare! Într-o seară când treburile de recoltat se mai împuţinară şi vecinii se adunau mai des la o vorbă înmuiată de mustul dulce, Nicolae, bărbat de patruzeci de ani, şugubăţ nevoie-mare, îl întrebă pe Moşul Iordache: ce crezi, bătrâne ,Stejarul Auriu are 200 de ani ? Nicolae, ce-ţi veni ? Tu nu ai învăţat la şcoală că Stejarul Auriu a fost aici încă de pe vremea lui Laţcu Vodă ? - Hai să lăsăm prostiile, Iordache ! Ce fel de pom trăieşte, fac eu nişte calcule rapide 800-900 de ani ? Hai să nu exagerăm, o fi având el 200 de ani , îi ajunge. Şi când îl văd ce puternic şi sănătos este, gândesc că se vor bucura şi strănepoţii mei de pomul minune ! Ce credeţi oameni buni, ce îl face să trăiască atât de mult,atât de viguros? Câţi copaci s-au uscat, iar acesta stă falnic de straja dealului, a oraşului. Păi să-ţi povestesc eu o legendă, îi spuse Victor, cel a cărui străbunic de nouăzeci de ani, încă mai ducea caii la păscut. Spune bătrânul meu că , rădăcina Stejarului Auriu îşi trage seva dintr-un filon de aur . Ha, ha, ha, râdeau bărbaţii adunaţi în jurul mesei pe care paharele cu must nu se lăsau prea mult nebăute. Nu râdeţi măi oameni buni, voi nu vedeţi ce frunze are stejarul ?Când apune soarele , stejarul străluceşte de zici că se aprind o sută de becuri, am dreptate ?Nu am prea mult timp să privesc apusul de soare , dar în schimb vă povestesc ceva ce vă lasă cu gura căscată, zise Aurel, care nu prea vorbise până acum. 
  
Într-o dimineaţă foarte devreme deabia se lumina de ziuă, am plecat cu nevastă mea să culegem bureţii ăştia de toamnă, sunt grozavi de buni pentru zacuscă. Ne-am căţărat noi pe deal, nu ne-am dus pe cărarea aceea din spatele fântânii, am luat-o pe de-a dreptul, urcând dealul pieptiş. Nu făcusem nici jumătate din drum când auzim un zgomot făcut parcă de o bucată de tablă ce părea că vine cu viteză la vale. Dar era un zgomot atât de puternic şi cumva sinistru, în liniştea dimineţii de toamnă.Deodată un grup imens de păsări se ridică din Stejar. Mai era încă de urcat până acolo dar strălucirea stejarului se vedea foarte clar. Ne-am cam speriat eu şi nevastă mea, ne tot întrebam , oare să mai urcăm, sau să ne întoarcem ?Hai să mergem mai departe zice Tina, nevastă mea . Doar nu suntem copii să ne speriem .Se liniştise, păsările s-au împrăştiat, şi nouă ne trecuse teama. Avem noi , acolo în cealaltă parte a dealului, acolo spre pădure, o poiană unde în fiecare an găsim bureţii ăştia de toamnă, nu vă spun unde că ne lăsaţi fără ei. 
  
- Lasă-te păgubaş , Aurele. ştiu şi eu poiana aceea, dar noi mergem la cules către seară, e mult mai bine, atunci. Ei, dar nu despre bureţi vreau să vă spun! Ne întoarcem noi cu găleţile pline şi zice nevastă mea, hai să mergem la Stejar să-l vedem acum dimineaţa mai de aproape că tot nu înţeleg de unde venea zgomotul acela! Ne-a fost destul de greu să ajungem până acolo, ar trebui curăţată zona, e plină de tufă sălbatică, nimeni nu mai are grijă de dealul ăsta. Păi cine să aibă grijă ? Primăria ar trebui să facă o programare pentru cei apţi de muncă şi odată pe anotimp să facă ordine. Da, lăsaţi-mă să povestesc până la capăt . Ne-am apropiat de Stejar la lumina zilei, că începea să se lumineze bine, Stejarul nu strălucea atât de tare, era linişte, nu se auzea nimic în jur,. Hai să ne aşezăm aici, sunt cam obosită, spuse Tina.Ne aşezarăm, am pus găleţile aproape una de alta , şi nu ştiu ce s-a mai întâmplat, ne-am sculat speriaţi. Ne-am uitat la ceas, era ora zece, dormirăm sub stejar mai bine de două ore. 
  
- Hai, lasă, Aurele, cine ştie ce aţi făcut voi acolo , apoi obosiţi, aţi adormit, zise unul , glumeţ. 
  
Aurel ridică privirea , în ochii lui strălucea o lumină aparte, îi făcu pe cei din jur să tacă. Nimeni nu mai comenta, aşteptau să audă continuarea .Ne-am ridicat buimăciţi. Doamne ce vis am avut, îmi spune Tina: Am visat că am intrat până la rădăcina Stejarului. Eu, spuse Aurel, m-am îngălbenit, aşa cred, mi s-a făcut rău, şi eu am avut acelaşi vis. Am coborât până la rădăcina Stejarului. Rădăcina, uriaşă stătea înfiptă într-o minge strălucitoare, mare cât o casă.. Ce de aur, am gândit eu ! Am auzit o voce , dar nu am văzut nici o făptură. Să nu săpaţi aici, nicicând, de veţi încerca să umblaţi la rădăcina Stejarului, dealul se va surpa, va acoperi toată Moldova.Cutremure vor zgudui ţara, pământul se va prăbuşi, la suprafaţă va ieşi apa, marea cea mare ce a acoperit, demult, demult această ţară. Visele noastre au fost identice. ne-am tot verificat, fiecare cuvânt ce l-am auzit, acolo. Vă pot spune cât eram de speriaţi ? Am ajuns acasă fugind ca nişte nebuni. Doar soacrei mele i-am povestit şi ştiţi bine care a fost sfârşitul ei. 
  
Autor viorica gusbeth 
  
NOIEMBRIE 2013 
  
Referinţă Bibliografică:
O toamnă neobișnuită / Viorica Gusbeth : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2121, Anul VI, 21 octombrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorica Gusbeth : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorica Gusbeth
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!