— Delia mamă, am avut un vis astă noapte ce m-a pus pe gânduri şi uite, am discutat cu tata, venim la voi, te ajutăm să faci botezul fetiţei!  

Delia se bucură nespus de hotărârea mamei. Nu voia să-i spună că îi este greu că are prea multe responsabilităţi.  

— Mă bucur, mamă, că veniţi! Am discutat cu Cristi despre botez, el nu a ştiut să-mi dea un sfat, aşa că sunteţi bine veniţi, mamă. Dar tata poate să stea şi el câteva zile la noi?  

— Desigur, Delia!  

Maşina, o Dacie destul de depăşită de vreme, dar încă funcţionabilă, porni la drum cu cei doi soţi, părinţii Deliei. Portbagajul încărcat până la refuz.  

— Dacă merg cu 60, în medie, în şase-şapte ore am ajuns la Braşov.  

— Avem timp, Luca, chiar dacă ajungem pe seară.  

Au pornit la drum la ora şapte. Vremea de toamnă era plăcută.  

— Bin ear fi să nu ne ploaie,zise Maria.  

— Nu cred, am ascultat aseară starea vremii, vom avea o săptămână frumoasă.  

— Ştii, Luca, cu cine m-am întâlnit la cumpărături? Cu doamna Ursache, mama gemenilor care au fost colegi cu fata noastră în liceu.  

— Da, îmi amintesc de ei, unul dintre ei, că eu nu-i puteam deosebi, era îndrăgostit de Delia! Iar Delia nu-l plăcea de fel, se ascundea în camera de la curte să n-o găsească.  

— Ei, copilării, erau nişte adolescenţi plini de ifose, poate acum sunt bărbaţi de treabă.  

— Da, mi-a spus că unul este căsătorit, dar e cam bolnav, s-a îmbolnăvit în copilărie, a avut un accident. A stat mult în spital. Biata femeie era foarte supărată.  

Spre seară au ajuns! Era acasă şi ginerele. Şi-a primit socrii cu sinceră bucurie, doar erau părinţii dragii lui şi bunicii bijuteriei lor.  

Cristi îşi pierduse tatăl foarte devreme, un unchi l-a ajutat să-şi termine studiile, aşa că prezenţa în locuinţă a părinţilor soţiei era şi pentru el.bucurie. Au început descărcatul portbagajului. Ce nu era acolo! Conserve, murături, pâini mari proaspete, un jambon, păsări tăiate, congelate, gemuri.  

— Scumpii mei! Aţi golit cămara, beciul! Unde să pun eu toate astea? întrebă Delia.  

Dar nu avea cine să-i răspundă, bărbaţii aranjau produsele, iar ea, bunica a intrat în cameră să-şi cunoască nepoata. Emoţionată, Maria, luă copilul în braţe. Micuţa nu dormea, îşi privi bunica cu ochi miraţi, desigur nu-şi va aminti niciodată această primă întâlnire. Şi cine îşi poate aminti ce a făcut, ce a înţeles la câteva luni?  

— Lasă Delia mă ocup eu astăzi de fată, tu rezolvă problemele de pe lista pe care ţi-ai pregătit-o. Ai multe de făcut, dar începe cu preotul să vezi când poate planifica botezul. Voi nu sunteţi prea des la biserică, poate nici nu vă cunoaşte preotul din Parohie.  

— Voi încerca chiar azi, mamă! îi spuse Delia. Acum voi hotărî câteva treburi ce ţin de organizare, apoi mă duc la preot.  

În sfârşit, botezul fusese planificat, duminică la ora două. Musafirii anunţaţi. Şi ce poate fi mai important la un botez decât alegerea naşilor? Prietenii lor, Dana şi Mihai Sorescu, au îndeplinit această frumoasă şi importantă sarcină.  

Dana era captivată de micuţa Cristina. În braţele ei rămase şi după ce se termină slujba de botez. Ea, Dana era puţin invidioasă pe ceea ce realizase familia Moga. Îşi spunea uneori: dacă aş fi rămas eu, atunci, câteva zile în vacanţă, l-aş fi cucerit pe frumosul Cristi. Se vede că Delia are mai mult noroc decât mine!  

Ea avea o căsnicie reuşită cu Mihai, un soţ perfect, la timp acasă, fără aventuri în afara familiei, bani suficienţi, responsabilităţi destul de limitate, dar ce plictiseală, îşi spunea Dana. De copil nu putea fi vorba, era o diferenţă de cinsprezece ani, Mihai îi spuse:  

— Dana, sunt în vârstă pentru un copil, fiica mea are aproape treizeci de ani, nu ar fi prea mare diferenţa de ani? Să am la şaptezeci şi cinci de ani un copil de vârsta nepotului?  

Dana, tăcu şi suferi. Ea şi-ar fi dorit un copil, se simţea bine în preajma soţului, se simţea protejată, iubită, dar farmecul unei căsnicii este dat de pruncul ce soseşte în familie. Acum, aici la botez, simţi şi mai puternic lipsa copilului din viaţa ei.  

După ce se întoarseră de la restaurantul unde avu loc sărbătorirea actului de botez, soţii Sorescu, naşii, au rămas alături de prietenii lor. La parter, lângă living erau două camere în una din ele stăteau părinţii Deliei, iar cealaltă au primit-o Mihai şi Dana.  

— Să nu îndrăzneşti, Dana, să stai în aceste zile la vreun hotel, m-ai supăra foarte tare, îi zise Delia.  

— Dacă tu, Delia ai hotărât aşa, suntem de acord, voi fi mai mult în preajma micuţei şi bineînţeles cu tine , dar sunt și părinţii lângă tine şi o să-ţi fie greu cu atâţi musafiri.  

— Ştii prea bine, Dana, că voi sunteţi pentru mine mai mult decât musafiri.