— Domnișoară Dana, soţia, a decedat acum trei ani, am o fiică în Austria, căsătorită, cu care mă întâlnesc foarte rar. V-am spus puţine despre mine şi e drept să ne cunoaştem mai bine. Voi fetelor, nu aţi fost căsătorite? 

Delia oftând, dădu din cap. 

— Da, am fost, dar mariajul s-a încheiat de câţiva ani buni. 

— Iar eu, zise Dana, am fost logodită. Ce bine că am rămas numai în stadiul de logodnă. Am fost nespus de dezamăgită de iubitul meu. 

— Cam devreme aţi început cu dezamăgirile, eu doresc să-mi continui viaţa, îmi doresc un nou mariaj. Fata mea nu este de acord dar, uitaţi-vă, am rămas foarte singur, și e prea devreme. 

— Unde lucraţi, domnule Sorescu? întrebă Delia. 

— La Institutul de Proiectări de pe Mihai Viteazul. 

— Vă invit la restaurantul Cerbul Carpatin, să luam prânzul. Dana se uită la ceas. 

— O, dar e târziu! Când a trecut timpul? Eu vă mulţumesc pentru invitaţie dar mă întâlnesc cu o veche prietenă pe care nu am văzut-o de ceva ani! Vă doresc poftă bună, ne vedem, sus. 

Mihai rămase cu Delia. De altfel asta îşi dorea. Îi plăcea şi Dana, dar pentru Delia şi pentru tristeţea de pe chipul ei simţea o atracţie specială. După o masă şi o atmosferă nespus de plăcută, s-au îndreptat spre Poiană. 

— M-am simţit foarte bine în compania ta, Delia, încă o zi şi îmi termin mica vacanţă. Vrei să ne întâlnim şi să ne continuăm prietenia care se încheagă acum? 

— De ce nu? 

A treia zi fetele au fost invitate în excursie de noua lor cunoştinţă. Dana comentă: nu-mi prea place insistenţa individului. 

— Cum a fost ieri? Nu a fost prea insistent? 

— S-a purtat normal, mi-a povestit câte ceva despre el. 

— Desigur, şi tu ai făcut la fel? Aşa este, Delia? 

— De ce crezi asta? Ţi se pare că nu sunt destul de matură? 

— Ei, aşa spun eu! N-aş vrea să povesteşti de întâmplarea ta cu... trandafirii. 

— Dar, încep să dau uitării capitolul ăsta, nu mi-l aminti. 

Chiar aşa, ce mare întâmplare? gândi Dana. Au plecat totuşi toţi trei în excursie. S-au simţit foarte bine. Oboseala urcuşului şi aerul tare de munte, le-a creat o stare nespus de plăcută. 

— Am să regret că au trecut zilele acestea atât de repede. Eu plec diseară, zise Mihai. Voi călători o parte de noapte, dar, îmi vor rămâne câteva ore de somn. Mâine voi fi deja la serviciu. 

După două zile a plecat şi Dana. Delia a rămas singură, pentru câteva zile. O toamnă minunată, zile senine fără pic de nor, cerul curat, albastru, i-a umplut restul vacanţei. Se simţea foarte bine singură, în liniştea camerei, sau în liniştea poienilor unde făcea plajă. Cu o zi înainte de plecare a cunoscut un bărbat fermecător. 

— Cristi Moga, se recomandă el. 

Au urcat împreună cu telefericul spre Postăvarul. Acolo îi plăcea Deliei să facă plajă. Erau puţini amatori pentru acea zonă, aşa că poiana îi aparţinea. El îşi aranjă cearșaful de plajă, destul de aproape de Delia. Astfel s-au cunoscut. Era braşovean. Timpul nu-i permitea prea multă libertate, după cum spunea el, venea rar în Poiană. Era medic, holtei convins, bărbat frumos. A fost dragoste la, prima vedere! Delia s-a lăsat prinsă în jocul nemilos al pasiunii. El avea o vacanţă de trei zile, nici nu voia să coboare în oraş. Când Delia se pregăti de plecare, vacanţa fiind pe sfârşite, el îi propuse să o însoţească. Au plecat la drum la sfârşit de săptămână. 

— Voi începe serviciul, luni, până atunci doresc să stăm împreună, să ne cunoaştem mai bine. Nu pot să te pierd, acum, când deabia ne-am cunoscut. 

O bucurie imensă se strecura în sufletul Deliei, iată, în sfârşit, a apărut ceea ce a sperat, un bărbat adevărat în viaţa ei. Kilometrii care îi despărţea, nu mai contau. Cristi făcea săptămânal drumul pentru a fi împreună. Dana, prietena era puţin geloasă pe fericirea Deliei, dar şi-a găsit şi ea dacă nu marea iubire, dar o iubire matură, echilibrată, în braţele lui Mihai, proaspăta cunoştinţă făcută în scurta ei vacanţă. Mihai, se îndrăgosti de Dana chiar dacă nutrise la început o simpatie pentru Delia. 

Dana! Este deosebită îşi spunea Mihai, nu e complexată ca Delia, ştie să preţuiască ceea ce are, clipa devenind pentru ea importantă.. Aşadar, pentru ambele fete sejurul a fost de bun augur!