CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Eseuri >  





INOROGUL GHETURILOR ALBASTRE
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De sus privirea-mi în stele minuscule cade cu aripi de alb haotic în amintirile clădite-n drumul timpului, cetind ceaslovul iernilor trecute. Aud glasuri de cor cristalin ce răsună-n văile amintirilor copilariei mele, acolo, undeva, în trecutul îmbrăcat în iarna timpurilor, cu parfum de brazde din ape de fulgi netopiți. Cu alb-albastru de gheață-n gândurile mele cuprind orizontul și cerul mi se deschide. Aplec al meu suflet peste florile iernii scrise pe cerul lumii în cuvinte sfințite.  
 
Citesc în obrazul celui care încet ridică steluța în mâna mică, roșul merelor din verile adunate-n secole. Colindul albastru al gheții răsună și roșul de suflet fierbinte se aude înaintând prin omătul mare în ghetuțe mici, ce cu ele drumuri pe la porți străbate. El, copilul lumii, ne anunță că este venit în lume. Arunc de pe mine mantaua iernii ce-n fulgi albi argintiu lucește și pun lemnele bunicii în soba trecutului care arde-n amintiri. Deschid aburii de geam ce-n gheață poartă florile inimilor pure și privesc dinspre poarta colindului, sunetul ce vine.  
 
Pun în balanța trecut-viitor sufletul meu, care prin gânduri rătăcește cu bucurie-tristețe și plânge ce a fost în regrete sau în bucurie că-n timp trecut trăirile sau dus. Suflete care nu mai vin sau care au plecat, fără întoarcere poate, îmi agață inima în cuiul neliniștilor din casa vieții. Coloana vieții mele stă dreaptă, nu se apleacă în vitregii de soartă. Speranța rămâne-n lumea ce-n viitor va-n-vinge, prin ramuri noi de neam si reânoită vigoare, fără negreală de timp ce alb încă întinează zile.  
 
Mă aud pe mine prin toți și vreau să fim unire. Cred că Miorița a plecat undeva și nu vreau să mai vie. Aud prin glasuri brazii lovind vântul și munții strigând a tăcere. Aud văile satelor din gândurile mele prin fumul alb ce fuior spre albastru cer de gheață trimite, buna vestire a unui nou început. Trec încă o crestătură de viață scrijelită pe toc de timp, încă un an în răbojul vremii vieții noastre. Simt cum altarele cântă pe cuprinsul credinței noastre prin lemnul ce rezonează în glasuri de cor, cu buze care vorbesc de liniște și suflet, spre împăcare.  
 
Sărbătoarea simt că trebuie să fie și-n cel ce poate și-n cel fără putință. Să dăm, prin faptă și cu bucurie, fericire sufletelor ce-n durere așteaptă mântuire la nedreapta soartă. Să deschidem porți de suflet și inimă, să fie casă de oaspeți. Simt că trebuie să alungăm oboseala din vremuri și neâmpăcarea pentru tot ce vine.  
 
Colțuri de lumini străbat ulite sau străzi de nopte, prin mii de lumini colorate. Fiori de nelinști dinspre trecut mă cuprind în clește de gheață. Simt singurătatea cum strigă-n multe suflete, căutându-și perechea. La mese, pahare se înalță-n rubinii licori scăldate. Frumoase zâne și inorogi, în straie de sărbătoare îmbrăcați, cântă împreună. Păr alb argintiu se apleacă spre darurile ce trup și suflet fericesc copii, nepoți și lumea toată.  
 
Simt cum prin clipe magice încet trecutul pleacă și cum viitorul vine. Vreau să fiu în fiecare clipă, mai bun și mai în fața cu o altă clipă. Doresc să pot aduna totul într-un mic pumn de copil, suflet curat, neântinat, și să fac dar tuturor cerul albastru și cristalin ce-n nori de puf de zahăr clipește fericit spre noi. Primăvara ce renaște prin stele în înalt de cer și-n noapte, dăruindu-ne adieri de parfum de flori cu chipuri nenumărate, zâmbet și parfum de puritate ce colorează și înobilează privirile noastre ce se reagăsesc prin ea. Vara ce pârguiște spicul de grâu, punând apoi cea mai albă pâine pe mesele tuturor, apoi toamna, mama bogăției noastre, bucurosă să ne dăruiască bob de miere-n strugure fermentat, prin vin. Galbenul de gutuie și parfumul copacului care prin mere și auriu de pară, cu parte-n roșu rușinată, ascunsă după frunza lată, să ne îmbie să gustăm zemoase licori din pământ de țară, bogată. Doresc să adun în mâna copilașului albul tuturor zăpezilor iernilor trecute peste acest neam, bucuria și fericirea la un loc, pentru ca toate acestea să ne spele de păcatele timpurilor noastre.  
 
Inorogul alb al gândurilor mele mi-a șoptit că a venit vremea să ne trezim din răceala gheții albastre și să punem o floare pe gheață, acolo sus, mai pură și mai curată, semn că existăm și durăm prin fiecare an ce trece, pe aceste plaiuri de basm. Să ridicăm capul prin slove și idei, să dovedim că existăm cu adevărat, prin a fi!  
 
Autor Viorel Muha Publicat pe Citapedia 26 decembrie 2008  
 
http://blog.citatepedia.ro/inorogul-gheturilor-albastre.htm  
 
Referinţă Bibliografică:
INOROGUL GHETURILOR ALBASTRE / Viorel Muha : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2935, Anul IX, 13 ianuarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Viorel Muha : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Muha
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!