Prin noi trecutul trece gol şi absurd
am devenit biserici fără sfinţi
Nu mai avem icoane pe chipuri
sufletul ne-a denunţat
Oasele ne străpung pielea gândirii
arsă
avortăm ce-am fost şi ne punem drept satane pe cruce
Am devenit noroi, plini de dorinţe, vrem numai bani
nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri
să fim un şubred ruginit sau un ceas de remuşcare
în închisoarea vieţii noastre
Ne este foame mereu, ne mâncăm propria carne
fiul nu mai este pentru noi, nici măcar durerea neputinţei
mi-am fracturat un picior al minţii
mâna o mai am încă-n atele
Mănânc şchiop şi merg fără mâini
aşa am ajuns într-un astăzi
să colectez picături de sânge, să nu-mi fie sete
mâine
@ viorul muha
