CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Cuib de ciori
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cuib de ciori 
  
(din volumul "Bucovina - plai de basm si dor ) 
  
Nu-i poți potoli pe copii cu una, cu două. Farmecul jocurilor inventate de ei este mai tare decât orice opreliște impusă de părinți și de bunici. Chiar dacă ei știu bine că după o escapadă a nebuniei lor vor fi muștruluiți, chiar „educați” cu varga, ei nu pot rezista tentației de a evada de-acasă, pentru a face vreo ispravă! 
  
Era o zi frumoasă, însă fără vreo perspectivă de-a aduce ceva nou, ceva interesant pentru mintea de copil a lui Ionuț. Cu Motocel, pisoiul, se jucase toată dimineața. Obosise și el, pisoiul, și se duse în odaie, să doarmă pe flanelele bunicii de pe pat. Ionuț nu prea avea chef să-i ajute la treabă pe bunici, deși fusese rugat. Adică, să se mai uite din când în când la cârlanii din păscătoare, să nu sară gardul și să se ducă prin fânețele vecinilor. Și mai primise o îndeletnicire, să aibă grijă de cloșca din ogradă, cea cu puii mici, să nu vină vreo cioară, sau un uliu, să fure vreun puișor. Chiar alaltăieri, în timp ce Ionuț stătea prin casă, căutând mâncare prin blide, bunica văzuse cum un uliu răpise o puicuță dolofană, albă, cea mai frumoasă, și-o ducea, în zbor, între gheare, spre pârâul unde, pesemne era cuibul lui. În zadar striga bunica în urma lui, uliul nu renunțase la prada lui. 
  
Fiind plictisit de tot și de toate, lui Ionuț nu-i prea plăcea să mai stea toată ziua lângă cloșca cu pui, chiar dacă, la drept vorbind, îi erau tare drăgălași puișorii. Tiptil, pe când bunica nu era în apropierea casei, el se furișa afară din ogradă, ducându-se pe uliță, pe toloacă, să vadă ce mai e pe lume. Vedea cum, în păduricea de dincolo de pârâu, cum zburau întruna niște ciori negre, care-și tot fâlfâiau aripile, croncănind mânioase când cineva se apropia de un anume copac. Se pare ca un motan trecu prea aproape, iar ciorile îl alungară imediat, cu croncănitul lor: Caaar!!! Caaar!!! 
  
Uitându-se în vale, iată că cei trei copii ai vecinilor din vale tocmai ieșiseră în livadă, să ducă niște fân proaspăt cosit, să dea la vițeii care pășteau lângă grajd. Bineînțeles, îl zăriră imediat pe Ionuț. Și, cum era firesc, veni imediat invitația să vină în fugă către ei, ceea ce Ionuț făcu fără să stea pe gânduri. 
  
- Bună, Ionuț, ce făceai acolo sus ? întrebă Anuța. 
  
- Eu … mă uitam după ciori … 
  
- După ciori ? Ce vedeai așa de interesant la niște ciori negre și urâte ? 
  
- Am văzut cum mai multe ciori au atacat un motan ce se apropiase prea tare de copacul în care stăteau ele. Fugise bietul de el, cât putea de tare! 
  
- Aha, poate ciorile aveau cuib acolo? Sunt foarte supărată pe ciori, căci ne-au furat o mulțime de puișori din ogradă… 
  
- Și la noi a furat cioara doi pui într-o zi, chiar dacă i-am păzit ! 
  
Copiii spuseră multe năzdrăvănii despre ciori, până ajunseră la concluzia că ciorile astea furăcioase, undeva trebuia să aibă cuiburi. Ce-ar fi să găsească acele cuiburi și să le spargă, ca să nu mai fie ciori ?! 
  
Într-un gând, lăsară treburile casnice date de părinți și plecară în ceată, toți patru, spre păduricea de molid de dincolo de pârâu, pe dealul Paltin. Într-adevăr, ajunseră acolo sub niște molizi, în crengile cărora câteva ciori croncăneau foarte neprietenoase. 
  
Văzând ciorile, începură să caute, cu de amănuntul, unde ar putea avea cuiburile. Aha, uite acolo, pe crengile acelea încâlcite ale unui molid rămuros, se vedea ceva negru. Acolo trebuie să fie cuibul! 
  
- Mă lăsați pe mine să urc în molid, să dărâm cuibul? zise Mihăiță, plin de inițiativă. 
  
- Și ce faci cu puii ciorilor? Le arunci jos? își făcea probleme de conștiință Anuța, cu un pic mai miloasă decât frățiorii ei. 
  
- Dărâmăm cuiburile cu tot! Ciorile nu folosesc la nimic! Hai să urc în molid, iar voi stați aici, să vedeți ce se-ntâmplă. 
  
Mihăiță urcă repede, chiar eroic, în molid, mai să ajungă sub cuib. Atunci apăru o cioară furioasă care se aruncă asupra lui, mai să-l ciupească de cap. Încercă să mai urce o creangă, două. Însă, parcă de nicăieri, se adunară în jurul copacului și al cuibului o mulțime de ciori fioroase, care începură să se izbească de capul băiatului și de cămașă. I se făcu urâtă povestea asta cu ciorile, dar nu putea face nimic. Speriat de furia ciorilor începu să coboare degrabă, de-a valma, din molid. Cuibul scăpase nevătămat. De data asta ciorile învinseseră. S-au luptat cu vitejie, toate pentru una, și-așa își scăpară odraslele din cuib de musafiri nepoftiți! 
  
Distracția cu ciorile le-a fost îndeajuns. Și-au adus aminte că aveau o mulțime de treburi pe la casele lor. Și Ionuț își aduse aminte că a lăsat cârlanii și cloșca cu pui fără pază. Oare ce-o să-i zică bunica? 
  
Venea îngrijorat acasă. Când intră în ogradă, bunica îl și dojeni, ca de obicei: 
  
- Aha, așa faci tu treabă ! Unde ai umblat, hoinarule? 
  
Ionuț nu știa ce sa facă, să-i spună sau nu bunicii de pățania lor cu ciorile. Până la urmă deschise gura: 
  
- Bunică! Știi ce rele sunt ciorile? Am vrut azi să dărâmăm un cuib de ciori, și acestea ne-au atacat cu o furie de nu știam unde să fugim de-acolo. 
  
- Aha! Așa vă trebuie! Nu puteați să stați acasă, să ajutați la treabă! Vă place să hoinăriți? Poate vă scoteau ciorile ochii! 
  
- Eu n-am urcat în copac. Numai Mihăiță a urcat, dar vai ce-a pățit cu ciorile! … A doua oară a zis că nu se mai apropie de un cuib de ciori… 
  
- Halal de voi! Sunt păcătoase ciorile astea, că fură pui mici de la cloșca din ogradă. Dar sunt și folositoare, că mănâncă toate gângăniile mari și urâte de pe câmp… că fără ciori, ar fi plini iarba și pomii de gângănii care mai de care mai mari și urâte! Să știi că ciorile sunt foarte deștepte, nu le poți păcăli cu una, cu două!... 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Cuib de ciori / Viorel Darie : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2422, Anul VII, 18 august 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!