CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Copiii din vecini
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Copiii din vecini 
  
(din volumul "Bucovina - Plai de basm si dor") 
  
Toate erau bune, numai că Ionuț nu mai avea stare. Se jucase cu tot ce se putea juca pe lângă casă, și cu motănelul, și cu puișorii de găină, și cu vițelușul. Dar resimțea mult lipsa unui copil tovarăș de joacă. 
  
De aceea, când nu găsea nimic de făcut în jurul gospodăriei bunicilor, ieșea până pe uliță, și stătea acolo așezat pe gardul dinspre toloacă, uitându-se lung la vale, acolo unde, sub un smoc de pădurice, se alfa o casă cu multe șoproane și grajduri. 
  
Îl captiva mult de tot ceea ce vedea în vale, și casele de lemn cu geamuri mai noi sau mai vechi, multe grajduri și cotețe, câinii în cuștile din preajma caselor, apoi livezi de prune, cireșe, mere, pere. De asemenea, admira ogoarele semănate cu cartofi, unde pe margini de ogoare erau semănate fire de bob, ori păstăi, cocoțate pe araci. Vedea cum gospodinele intră în grădină, să plivească straturi, ori să culeagă câte ceva pentru borșul de prânz: fire de ceapă verde, morcovi din cei mici, frunze de salată sau sfeclă. 
  
Dar nu asta urmărea el în mod deosebit, ci căuta să vadă dacă în acele multe gospodării nu se zăresc niscaiva copii de joacă. Inima chiar îi tresari, când, sub toloaca unde stătea și privea, era o gospodărie în care descoperi trei copii. Poate erau mai mulți, dar atâția văzuse el umblând în jurul casei. Ceea ce-l miră, era că acei copii nu se jucau, cum ar fi fost firesc, ci, se vedea, erau trimiși de părinți încolo-încoace, să îndeplinească multe treburi. Se părea, că acei copii nu aveau hodină. 
  
Și, cum stătea Ionuț acolo, sus pe toloacă, ca o pupăză, singuratic, nemișcat, fu zărit de copiii din vale, care se uitară de la o vreme lung spre el. La un moment dat, o fetiță, care părea copilul cel mai mare, strigă la el, făcând semn cu mâna: 
  
- Vino la vale, la noi ! De ce stai acolo singur ? 
  
Fără să-și dea seama, cumva foarte firesc, pașii lui Ionuț începură să alunece la vale, încetul cu încetul, tot mai aproape de casa celor trei copii. Se opri la câțiva pași de gardul de deasupra casei vecinilor. Tocmai atunci se porni să latre furios un „grivei”, care lătra foarte gălăgios, schelălăind cu furie. 
  
Ionuț era cât pe ce s-o ia la goană înapoi la deal, de teama câinelui, dar fetița din vecini liniști câinele: 
  
- Potolește-te, Hector! Ce te-a apucat lătratul tocmai acum. 
  
La glasul fetiței, potaia din ogradă se potoli. Apoi zise lui Ionuț: 
  
- Intră în ogradă, nu-ți mai face Hector nimic. E legat. 
  
Cum era și firesc, copiii își deschiseră inima, de parcă se cunoșteau de când e lumea, și începură să vorbească de toate. 
  
- Mai întâi spune-ne cum te cheamă? întrebă fetița. 
  
- Ionuț… 
  
- A, Ionuț! Frumos nume. Mi-e îmi zice Anuța, iar frățiorii mei se numesc Mihăiță, ăsta mai mare, și Vlăduț, ăsta mai mic. 
  
Și copiii vecinilor se bucurară de apariția unui nou copil pe dealul lor. Așa că deja trecuseră să-i povestească tot ce știau mai grozav, câte și mai câte jocuri grozave știau fiecare, și ce treburi fascinante se aflau în preajma casei, dar și în livezile lor. S-au împrietenit pe loc. 
  
Doar că, din cerdac se auzi vocea stăpânei casei: 
  
- Hei, Anuța și Mihăiță, ce faceți ? Duceți-vă repede în grădină și aduceți niște frunze de sfeclă pentru găini și pui, că altfel nu mai vedeți ouă la prânz. 
  
Cu ceva părere de rău, copiii plecară imediat să facă treaba la care le-a pus mama lor. Neavând ce face, Ionuț se duse și el în urma lor. Dar și așa, deși culegeau frunze de sfeclă, era plăcut să stea la povești cu copiii din vecini. 
  
Sus, pe deal, bunicii lui Ionuț erau tare îngrijorați, unde este copilul. Plecase de-acasă fără să le zică o vorbă. Unde plecase ? 
  
Se porniră să-l caute peste tot în jurul casei și în toloacă. Nu-l găsiră. Bunicul se duse iarăși în toloacă, să se uite mai bine. Căutând cu privirea peste tot, parcă i se păru că vede pe ogorul vecinilor din vale un copil cu căpșorul care semăna a fi a lui Ionuț. Atunci strigă în vale: 
  
- Hei, voi din vale, nu e copilul nostru cu voi acolo? 
  
- E aici, răspunse Anuța. Se joacă cu noi. Mai lăsați-l aici. 
  
- Nu! Acum repede să vină acasă, a intrat bunica la griji. Vino repede acasă ! 
  
De voie, de nevoie, copilul urcă încet spre casă, nu prea bucuros, cu ochii mereu la vale. Când ajunse la bunicul său, acesta îl luase de-o mânuță, îl dojeni un pic, dar nu prea tare. 
  
- Să vezi ce supărată e bunica! De ce n-ai spus când pleci de-acasă? Știi ce griji am avut, unde-ai dispărut ? 
  
În sfârșit, ajunși acasă, bunica se repezi să-și îmbrățișeze nepotul cel pierdut și regăsit. Apoi, după ce îl dojeni totuși un pic, avu grijă să-și îmbuneze odrasla făgăduind niște dulceață de fragi. 
  
Bunicul era deja preocupat cu un nou roi, tocmai roise un stup cât timp bunicii căutaseră pe Ionuț cel dispărut de-acasă. Strânsese cu mare grijă roiul din pom, îl aranjă într-un stup nou, apoi dădu vestea cea mare bunicii și, mai ales, nepotului: 
  
- Mâine vom scoate mierea de la stupii noștri de albine! 
  
Referinţă Bibliografică:
Copiii din vecini / Viorel Darie : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2287, Anul VII, 05 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!