CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Răceala
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Răceala 
  
(din volumul "Bucovina - plai de bsm si dor ") 
  
Nu se știe de ce, cam la o săptămână după ce veni Ionuț cu bunica de la București, într-o dimineață, copilul se trezi cu dureri mari în gât, obrajii și urechile roșii, nasul înfundat, abia suflând. Când îl văzu bunica în starea asta, se sperie toată. Oare cum de răci copilul în halul ăsta ? Avea ea o presupunere: fugise aseară din casă doar cu o bluziță subțire, era cam vânt, deși încă era soare, înainte de înserare. Când intrase în casă, băuse pe nerăsuflate o cană plină de apă rece, de-abia adusă de bunicul de la fântâna din vale. 
  
Nu-i pică ușor bunicii această situație neplăcută, văzând cum fruntea copilului arde ca focul, iar nasul îi curge întruna. Speriată, bunica nu găsi altă cale, decât să pună mâna pe telefon, s-o consulte pe nora sa de la București, Mirela, mama copilului, să întrebe ce să facă cu bietul copil. 
  
- Mamă soacră, strigă cam supărată mama lui Ionuț prin telefon, ce-ați păzit, de ce n-ați avut grijă de băiat? 
  
- Ce suntem noi de vina ! Era cald și frumos pe aici. Și uite … ce necaz ! 
  
- Vai ! Mă apucă disperarea ! Ce mă fac eu, tocmai din București ? Îmbracă-te mata repede și du-te la farmacia din comună, să aduci ceva pastile pentru febră ! 
  
- Of ! Asta-mi mai trebuia acum, la bătrânețe ! Dar ce pot să fac, plec în sat după pastile, n-am încotro! Te mai sun după ce vin de la farmacie… 
  
Era speriată biata bunică, și se gândea ce drum lung are de făcut până la Moldovița, tocmai în centrul comunei, unde s-o roage pe farmacistă să-i dea niște pastile de febră. Nu stătu mult pe gânduri, se îmbrăcă, își luă trăistuța cu care umbla în sat, și plecă la vale. Se întoarse cam pe la prânz de la farmacie, frântă, obosită, dar cu ceva pastile într-o punguță date de farmacistă. Se duse repede la patul unde zăcea copilul, îi puse mâinile pe cap, pe gât: era totul un foc și pară ! 
  
- Vai, ce ne facem cu copilul ? Doamne, ce necaz, ai grijă de băiat ! … 
  
Dădu copilului pastilele, așa cum prescrisese farmacista pe pliculețe, îi mai dădu ceva de mâncare, dar el nu era în stare să înghită nici o gură de mâncare. 
  
- Vai ! Ce mă fac eu cu copilul! 
  
Mai dădu odată telefon la nora sa la București. În timpul ăsta, Motocelul, pisoiul, intră cum–necum în casă, pe sub picioarele bunicului, căutându-l pe Ionuț. Îl găsi în pat, sări și el în pat, se foi, amirosi copilul, apoi se cuibări la pieptul acestuia. Ionuț de abia mai sufla, dar lăsă pisoiul să doarmă pe pieptul său, fiind ușurel, ca un pămătuf. 
  
- Ei, cum e cu copilul ? E mai bine ? A mâncat ceva ? întrebă mama lui Ionuț prin telefon. 
  
- De unde bine, e tot roșu la față, gâtul îl doare, fața, capul și gâtul frig parcă ! Doamne, ce ne facem ! 
  
- Nu stați așa, faceți ceva cu Ionuț, nu-l lăsați fără să faceți ceva ! Vai, ce pot să fac eu de la București ?! Cred că nu erau bune pastilele care le-ai adus mata de la farmacie! De ce n-ai cerut de la farmacistă niște antibiotice, și ceva pentru nas și febră ! Trimite pe bunicul la farmacie să ceară antibiotice ampicilină sau tertraciclină. Și niște Strelpsis pentru durere în gât. Nu stați așa, faceți ceva ! 
  
- Unde ești, omule, strigă bunica pe soțul ei care se odihnea în pat, obosit de atâta muncă. Îmbracă-te repede și du-te la farmacie, și adu pastile antibiotice, cum a zis Mirela de la București. 
  
- Ce să aduc, femeie ? Acum să bat eu drumul pănă la Moldovița pentru câteva pastile ? 
  
- Nu mai comenta! Să ceri ampicilină sau tetraciclină! Nu uiți ? 
  
- Numai necazuri ai cu copiii de la oraș, se răsti bunicul ! Unde se mai îmbolnăveau copiii noștri așa cu una cu două ! Ce să fac … trebuie să plec … Și când mă gândesc la noroaiele de pe uliță … 
  
- Du-te repede, nu zăbovi! Dacă până deseară nu-și revine, chemăm salvarea ! 
  
Bunicul se îmbrăcă, cam bombănind, și plecă de îndată. 
  
Ionuț stătea nemișcat în pat, înfofolit în plapumă și în perne, de abia suflând. Nici nu putea respira pe nas. Părea că se sufocă. Cu greu, adormi. 
  
În așteptarea bunicului și-a antibioticelor, bunica tot veghea copilul care dormea chinuit. La o vreme, îi vine în minte să-l trezească, să vadă mai bine ce e cu el. 
  
Copilul făcu ochi mari, respirând greu. Bunica puse mâinile ei pe obrazul copilului, care frigea, nu alta. Se gândi că poate i-ar ajuta ceva bun de mâncare, că de dimineață nu mai mâncase nimic. Puse foc în soba din casă, făcu un ceai fierbinte, îl puse puțin la răcit. Găti din smântână și-un ou un fel de banuș căldicel. Puse pe-o farfuriuță ce gătise, luă vreo două turte din dulap, făcute pe plită în acea dimineață. Apoi veni cu toate astea la patul copilului, îmbiindu-l să mănânce. 
  
Ionuț deschise ochii mai bine, se ridică doar un pic pe pernă, încercând să soarbă din ceai. Luă câte puțin și din farfuria cu banuș, ba și câte o bucățică din turte, chinuindu-se să-și astâmpere foamea. Bunica îl tot îmbia să mănânce, mângâindu-l pe cap, rostind vorbe blânde: 
  
- Așa băiatul meu ! Papă copile, să vezi ce bine te faci ! O să crești mare-mare, să vezi! 
  
Sosi și bunicul cu antibioticele de la farmacie, nici prea devreme, dar nici foarte târziu. Împreună cu bunica, reușiră să-l doftoricească cu pastile pe copilul bolnav. Trei zile la rând trebuia să ia acele pastile, câte una dimineața, la prânz și seara. 
  
L-au așezat din nou pe Ionuț între perne, să doarmă. Se lăsă noaptea. Copilul adormi liniștit, nu se mai sufoca în somn. Bunica îl urmărea din vreme în vreme, s-audă cum respiră. 
  
Se făcu dimineața. Ionuț încă dormea profund, dar parcă din ce în ce mai liniștit. Bunica se ruga întruna: Doamne, ar grijă de copilașul nostru, fă-l bine sănătos ! Nu lăsa pe cel rău să ne chinuie copilul ! 
  
Când se trezi a doua zi, Ionuț era deja vioi. Chiar o șterpeli pe-afară, la soare. Bunica, văzându-l sculat din pat și alergând pe-afară, fugi după el, să-i dea căciuliță și fular, și-o bundicică mică de copil, să nu răcească mai tare. 
  
După încă o zi, Ionuț nu mai avea nimic, însă mama lui de la București era încă speriată de pățania recentă, și nu contenea cu fel de fel de îndrumări privind grija față de copilul ei. 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Răceala / Viorel Darie : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2238, Anul VII, 15 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!