CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Pisoiul Motocel
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pisoiul Motocel - (Din volumul Bucovina - Plai de basm si dor) 
  
Și mai trecuse o zi, Ionuț supraviețuise neplăcerilor de adaptare la noul regim de mâncare al bunicii. Dimineața, mâncase foarte cumințel niște clătite făcute în tigaie, unse cu miere, sorbind și din ceaiul călduț. După ce mâncase, ieșise pe cerdac, să se bucure de razele plăcute ale soarelui, ce se revărsau peste el, peste toate răsadurile din grădină și peste ramurile pomilor din livadă. 
  
Apoi o luă încetișor prin ograda cea lungă, să vadă ce taine se ascund prin gospodăria bunicilor. Păși un pic în ușa grajdului, să vadă cum îngrijea bunica văcuțele, una bălțată, cu coarne mari, și alta mai tânără, roșie, pe care le pregătea de muls. Într-un țarc se tânguia un vițel mic, de la vaca cea bălțată, așteptând să i se dea porția de lapte și covățica cu tărâțe. În spatele grajdului, era un mic țarc îngrădit pentru mieii de astă primăvară. Erau frumoși mieii, lânoși, albi, jucăuși. De bună seamă, toată gospodăria era strașnic păzită de un câine alb, cam stufos, care încă dormea în cușca lui cu botul pe labe, așteptând și el tainul de mâncare de dimineața. 
  
Bunica avea multe alte treburi prin gospodărie, iar Ionuț era foarte curios să vadă și să înțeleagă toate. De aceea, bunica îl luă cu ea, să vadă cum se mulg vacile. După ce mulse vacile, mai dădu ceva fân văcuțelor, apoi duse găleata plină cu lapte în casă, îl strecură, și-l turnă în ligheane în odaia cea mare, răcoroasă. Îl luă apoi pe Ionuț cu ea la vale prin islaz, să aducă apă de la știubei, care era făcut din trunchi de brad, golit înăuntru, îngropat adânc în pământ, unde se aduna până sus apă rece. Îi dădu și copilului o găletușă mică, să ducă și el ceva la deal. Ea era învățată cu căratul apei de la știubei, lua câte două căldări mari, pline cu apă. Copilul ducea găletușa lui cu entuziasm, bucuros că i se dădu și lui ceva însemnat de făcut. Aduseseră chiar de două ori apă de la izvor, era nevoie de apă multă, trebuiau adăpate vacile și vițelul. Apoi, bunica intră în casă, o așteptau alte multe treburi. 
  
Și, în timp ce bunica se îngrijea de treburile casei, Ionuț ieși iar prin curte, să vadă ce se mai întâmplă. Era atât de bucuros de toate, era fericit… Se urcă cu picioarele sus pe stinghia gardului dinspre livadă, făcând echilibristică. Îl văzu bunica de face, îl certă – ar putea să cadă de-acolo, să-și rupă gâtul, sau vreo mână, sau vreun picior. 
  
Se mai potoli, însă. Deodată, mare i-a fost uimirea, transformată în mare bucurie, când zări ceva colorat și pestriț umblând prin livadă. Ce-o fi acolo? Curiozitatea lui de copil îl mână imediat să vadă minunea albă. Când ajunse acolo, își dădu seama că ceea ce zări era un pisicel mic, cu blănița albă ca neaua, dar și cu petice portocalii-maro pe el - o frumusețe de pisic ! 
  
Micuțul scoase un miorlăit subțire și firav, uitându-se în sus, cerșind atenție din partea cuiva. Îți era mai mare milă de el, de-ți venea să-l iei neapărat în brațe. Ceea ce Ionuț și făcu numaidecât. Îl luă în brațe, îl strânse la piept, își apropie fața de blănița lui diafană și caldă. Ah, frumușelul de el, ce drag îi era ! Se gândi să-l aducă tot atunci în casă, să se laude la bunică de isprava lui. 
  
- Motocel ! Așa îi pusese numele firavului pisoi. 
  
Dar fusese dezamăgit de aprecierile bunicii. De cum îl văzu pe Ionuț cu un pisoi străin în brațe, bunica îl dojeni cam aspru pe copil: 
  
- Vai, dar de ce-ai adus în casă pisicul ăsta mic ! Sânt sătulă de pisici până peste cap, să-i văd prin casă și prin pod, să fac curat în urma lor, pe unde ținem făina la uscat ! N-am nevoie să-mi facă mizerie peste tot în casă! 
  
Pe Ionuț l-au podidit lacrimile. Ținea strâns pisicul în brațe, ca și cum nici gând n-ar fi avut să se despartă de gingașa făptură. Plângea. Până și pisicul miorlăia ceva încet, cu glas subțire. Ionuț îl duse în ogradă, și-l puse pe iarbă, dar pisoiul nici gând să plece, se tot cerea în brațe. 
  
Ca să-l mai îmbuneze pe nepot, până una alta, bunică lăsă la voia copilului povestea cu pisoiașul, și-l chemă pe băiat la turte, chiar atunci scoase din cuptor. Dar Ionuț nu voia să intre în casă fără pisoi. 
  
- Hai, de data asta te las să iei și pisoiul în casă, dar la noapte îl scoți afară ! Ne-am înțeles ? Să nu-mi umple casa de purici de-afară ! 
  
- N-are purici, buni ! Uite ce curat e ! 
  
- Bine, bine, vedem după. Acum hai să papi turte unse cu miere, cu lapte. 
  
Minune mare, de unde răsări așa de unul singur motănelul? Bunicul zise că poate trecu pisica vecinului Costan prin livada lor, și se rătăci un pisoi. 
  
Seara aceea, Ionuț scoase motănelul afară din odaie, pe cerdac, de gura bunicii, deși o făcuse cu strângere de inimă, îi era milă de bietul de el. Se gândi mult ce nume să-i dea pisicului, dar până la urmă îl boteză, pur și simplu, Motocel, că era ca un ghem micuț de blăniță și puf. 
  
(va urma) 
  
Referinţă Bibliografică:
Pisoiul Motocel / Viorel Darie : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2223, Anul VII, 31 ianuarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!