CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Prima zi la munte
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prima zi la munte 
  
Era pentru prima dată când Ionuț fusese adus la bunici, care locuiau la munte, poate și din cauză că până atunci copilul crescuse mai mult de bunicii dinspre mamă, din Cartierul Drumul Taberei din București. Era mai aproape de părinți, care, și ei, sărmanii, aveau servicii ce-i țineau departe de casă, de dimineață până seară, și de-abia reușeau să-l recupereze pe Ionuț de la bunici, măcar pentru cele două zile de week-end. Nu mai avea doi-trei anișori acum, crescuse în cei șase ani binișor, era isteț, încercase deja toate jocurile posibile de pe iPhone-ul mămicii și de pe tabletă. Stricase deja o sumedenie de mașinuțe, păpuși, jucării și lego-uri, încât acum nu mai găsea nicio plăcere în ele și-și dorea și el altceva, ceva nou, nici el nu știa ce. 
  
Se întâmplase ca în vara când împlinise șase ani, părinții să fie nevoiți să-l ducă să stea la ceilalți bunici, dinspre tată, care trăiau tocmai la marginea de sus a țării, în Bucovina, într-un sat frumos din Obcinele Bucovinei, satul Demacușa, aparținând comunei Moldovița. Ajunsese cu bine la bunici acasă. Călătoriseră de la București, în tren, chiar împreună cu bunica, venită anume la București, să-l ia în provincie. Călătoriseră cu trenul până la Vama, iar de acolo luaseră un microbuz care îi dusese una-două la Moldovița. Din centrul comunei, găsiseră o mașină de ocazie, care îi dusese chiar până la Școala cea de 4 clase din Demacușa. Partea mai neplăcută era că, de la școală și până acasă, mai era cale lungă, cam o jumătate de oră de mers pe un drum de căruță pe lângă un pârâu, apoi trebuiau să urce pieptiș coasta muntelui unde era înălțată casa bunicilor. 
  
Dacă până aici Ionuț mai scâncise, apoi mai dormise în tren și în microbuz, acum, când să urce muntele, simți, deodată, că-l dor piciorușele. Și ce mult mai avea de urcat până sus, pe coama muntelui! 
  
- Bunica, nu pot să mai merg, nu mai simt picioarele! zise Ionuț scâncind, căzând în iarbă. 
  
- Hai, puiul meu! Hai, mai încearcă un pic. Acuși ajungem acasă! 
  
- Nu, bunica, de-aici nu pot să mă mai mișc! Stau aici până dimineața! 
  
- Bine! Dacă zici tu că stai aici, eu urc încet acasă, că am sacoșele astea mari și grele cu hăinuțele tale. Apoi trimit pe bunicul tău să te caute, să te ia de-aici și să te aducă în spinare acasă. 
  
Bunica nu stătu de tocmeală, tot urca la deal câte un pic și se tot uita vicleană în urmă, să vadă ce face nepotul ei. Lui Ionuț nu-i venea a crede că bunica chiar îl lasă acolo. Dacă îl papă vreo dihanie, ceva, o vulpe, un lup!... 
  
Când se uită bunica încă odată în urmă, îl văzu pe Ionuț că se ridicase din iarbă și începu să facă pași mici în sus, în urma ei. Așa că, se prefăcu că nu vede că el vine după ea, însă mergea încet, s-o poată ajunge. În curând îl simți pe Ionuț aproape, în urma ei. 
  
- Bunica! De ce sunt așa de mici căsuțele pe dealul acela? 
  
- Care căsuțe ? Aha, alea ? Păi acolo e departe, e alt deal, de-aceea casele se văd mici… 
  
- Dar văd o pădure acolo, nu vine lupul să mănânce copii? 
  
- Vine și lupul, dar ia numai copii obraznici ! 
  
Aici chipul lui Ionuț se întunecă. Oare el ce fel de copil este, cuminte sau obraznic ? Oare pe el nu-l are lupul în vizor ? 
  
- Bunica, promite-mi că nu mă lași afară, noaptea, să mă găsească lupul ! 
  
- Nu, dragul meu ! Dacă ești cuminte, nu te lasă bunica afară singur, noaptea! 
  
- Dar am auzit că lupul vine în sat și ziua… 
  
- Stai liniștit, băiatul meu! Ziua nu vine lupul! De când trăiesc în satul asta, n-am văzut lup în nămiaza mare prin sat… 
  
Cu vorbele astea, copilului îi mai veni inima la loc. Deci, se poate umbla în liniște prin sat, pe timp de zi. 
  
Merseră așa la deal, mai cu greu, mai vorbind, până se văzură aproape de culmea muntelui. O briză răcoroasă de seară îi făcu să uite de oboseală și să se bucure de minunata priveliște din jur. 
  
Copilul, văzând câtă iarbă și câte flori cresc pretutindeni pe pajiști, prinse puteri și deveni deodată dornic să vadă și să cerceteze toate ierburile și toate florile din drumul lor. În sfârșit, după încă un scurt efort, se văzură acasă, la bunici. 
  
Sosiră la timp acasă. În curând se însera, întunericul se lăsa repede afară, așa că, ce au reușit să mai facă în seara aceea a fost ca bunica să încropească ceva de mâncare, să-i spele micuțului Ionuț piciorușele obosite și să-l gătească de culcare. Așa dormi el neîntors, până dimineață, prima sa noapte la munte. 
  
Referinţă Bibliografică:
Prima zi la munte / Viorel Darie : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2179, Anul VI, 18 decembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!