Îţi adulmec depărtarea ca pe-un abur de legendă.
Cum aş vrea să-ţi fiu Inanna dintr-un timp ce a apus!
Să-ţi iau ochii şi sărutul şi iubirea în arendă,
Să le duc cu mine-n ceruri cât se va putea de sus.
Dincolo de ce se vede, universul se curbează
Şi-n rotundul din Lactee, te-oi ascunde-n arc de cerc.
Să te odihneşti Dumuzi, eu voi fi cu mintea trează,
Să-ţi traduc din anamneză şi puterea să-ţi încerc.
Lasă lumea interlopă şi fii prima mea iubire!
Şase luni pe an vor trece ca lumina ce n-o prinzi-
Doar atât te ţin în mine şi apoi le dau de ştire
Pământenilor, că ploii şi ninsorii-ai să mă vinzi.
Tu, cu seceta în spate, vei căra găleţi de apă
Şi vei obosi devreme şi vei obosi uman.
Eu voi călări infernul pe-o înnaripată iapă
Iar tu vei muri, Dumuzi, ca o toamnă, an de an.
E un joc şi nu câştigă nicio parte vreun trofeu
Tu eşti jos, eu sunt departe între cer şi Dumnezeu.
12.08.2018
Notă explicativă:
Inanna- zeiţa iubirii şi fertilităţii dar şi a războiului şi morţii
Dumuzi- zeu, primul consort al Inannei
