onorată
am premeditat o iubire
fără cusur
mi-am pregătit pe îndelete
evadarea din lume
cârtiţă săpând pentru lumina altei inimi
lup care îşi roade piciorul
risipit în laţul cu speranţe
vinovate de sperjur
am revărsat înspre piatră atâta senin
că s-a făcut târziu
de-am smuls aşteptării din ureche
cerceii
şi-am început să fur
din turma răbdării clipele
blânde ca mieii
mi-am însuşit pe nedrept
fiecare respiraţie a stelelor captive
într-o palmă fără catifea
mi-am dus visele la cerşit în colţul
lacrimii cu ziua
nici apă nu le-am dat să bea
am cântat într-atât a surda
într-un gând străin
că s-a făcut tăcere
de parcă aş fi stricat
cuibul privighetorii
am furat am dorit am visat o iubire
cum nu s-a pomenit
aproape mi-am ucis inima
şi îngerii toţi i-am minţit
despre albul vâltorii
onorată
de toate aceste păcate
şi de multe alte iubiri
m-am făcut vinovată
în încercarea de a mitui cerul
trebuie să recunosc
nu există sinucidere
curată
