CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  




Autor: Violeta Câmpulungeanu         Ediţia nr. 3151 din 17 august 2019        Toate Articolele Autorului

LUDOMANUL
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Lucrurile nu se schimbă; noi ne schimbăm” 
  
(H. DAVID THOREAU) 
  
Alex habar n-avea ce se întâmplase cu el iar nepăsarea cu care asculta ţârâitul telefonului te făcea să crezi că prezenţa lui nu se deosebea cu nimic de cea a mobilierului. Beculeţul robotului pâlpâia întruna.. 
  
În sfârşit se desprinse din fotoliu şi se târî spre birou. Deschise laptopul şi alese un CD. Modern Talking. Apoi apăsă pe butonul robotului şi ascultă mesajele. Aceleaşi nume. Aceleaşi ameninţări. Răsfoi o agendă, formă un număr şi aşteaptă, în timp ce juca un strip poker ca să-i mai treacă nervii. 
  
- Alo, Ţone? Alex la telefon. Scuză-mă că te-am trezit din somn, dar acum m-am întors. Am încheiat o afacere tare de tot cu nişte saxoni care aduc merţane. Sigur c-o să ai partea ta. Mai mare decât amărâta de datorie pe care-o am la tine … Du-te bă, d-acia, tu crezi că mă murdăresc eu pentru o mie de parai?! Joi aranjez afacerea. Tu ştii că joia e ziua mea norocoasă. Şi vineri dimineaţă ai banii. Cu dobândă. 20% c-ai fost băiat de băiat şi n-ai făcut gât. Şi pe urmă fac cinste ... Unde vrei tu ...Mai vorbim … Baftă! 
  
Alex sări de pe scaunul rabatabil şi intră în baie. După ce urină se gândi c-ar fi bine să-şi dea cu apă pe faţă, să se mai învioreze. Ochii îi poposiră pe chipul care-l privea printre urmele de muşte de pe cristalul oglinzii. Se uită îndelung şi-şi făcu un semn cu mâna ca să vadă dacă bărbatul cu pungile umflate de sub ochi, cu părul lipit de frunte şi firul subţire de salivă ce se scurgea din colţul gurii, era el. Bărbatul din oglindă îşi flutură şi el mâna cu degete răsfirate. Îi făcu un semn de mustrare cu arătătorul apropiindu-şi faţa de el. Avea pistrui. Nu era el. Palmele i se opriră pe sticla rece începând să facă mişcări circulare. Acum nu mai avea pistrui. Avea cercuri. Pupilele mărite la maximum o luară pe urma dârelor şi ajunseră pe marginea chiuvetei. Un întreg sobor de muşte îşi dăduse duhul de căldură, prelingîndu-se ca nişte lacrimi negre în adâncitura concavă. Coborând privirea, Alex observă micile vietăţi negre şi pe gresia azurie cu nervuri violete de sub picioarele lui. Unele încă dădeau spasmodic din lăbuţe încercînd să mai păstreze un strop de viaţă. Întreagă mânia mocnită din fiinţa lui izbucni dintr-odată. Cu vârful pantofului începu să zdrobească în neştire masa aceea neagră, odată zumzăitoare, împrăştiind în jur mici fragmente de labe, capete şi aripi, până ce alunecă şi căzu lovindu-se cu bărbia de marginea căzii. Impactul îl făcu să-şi muşte buza inferioară din care începu să-i picure stropi de sânge în cadă. I se păru că seamănă cu nişte maci roşii căzuţi într-o oală cu lapte. Apoi laptele bolborosi şi macii prinseră să danseze atingându-şi petalele umede. Alex întinse mâinile spre una din flori dar la atingerea degetelor lui petalale deveniră vineţii ca buzele unui mort. Îl strigau pe nume. Parcă voiau să-i spună ceva. Se întoarse din nou la oglindă, ameninţându-l pe tipul care se încrunta la el. 
  
Reveni în cameră trecându-şi privirea peste obiectele care ar fi prezentat oarece valoare. Însă, oricâte socoteli îşi făcea, ajungea la concluzia că ai lui munciseră o viaţă ca să-şi umple casa cu lucruri pe care nu mai dădea nimeni doi bani. Innebunit de frustrare trase aşternuturile şi le aruncă în mijlocul camerei, răsturnã fotoliul, azvârli pernele şi îşi călcă în picioare cămaşa. Trase cablul de la televizor din perete cu priză cu tot şi mătură cu palmele toate bibelourile expuse inofensiv pe şemineu. Rămase pentru câteva clipe împietrit, cu inima grea, săpânit de cele mai crunte gânduri. Unde ar mai fi putut să ascundă maică-sa ceva bani? Doar în bucătărie nu căutase. Se întoarse pe călcâie, intră în bucătărie şi începu să scotocească metodic prin toate vasele, cutiile şi cutiuţele în care maică-sa punea câte ceva şi se umplu şi mai tare de nervi când vărsă o grămăjoară de boia de jos. Se aplecă să o adune pe o bucată de carton dar îl apucă strănutatul, îşi pierdu echilibrul şi se prinse de uşa cuptorului care se deschise larg, râzând de el ca o gură fără dinţi. Cuptorul era plin de pungi cu ierburi aromatice de toate felurile. Le desfăcu pe rând şi trase o înjurătură păguboasă convins că-şi pierde timpul degeaba... Dar faţa i se lumină dintr-odată şi un rânjet satifăcut îi ridică pomeţii îngustându-i periculos ochii. În cea mai amărâtă pungă, în loc de coada calului găsi două bancnote de 100 răsucite meticulos. Îşi schimbă la repezeală hainele în care se copsese două zile şi ieşi lălăind cât putea de fals No face, no name, no number... 
  
Se înserase şi oraşul, bântuit de arşiţa zilei, se chinuia să-şi recapete aerul de amfitrion nonşalant şi binevoitor pentru toate fanteziile. Alex trecu aproape nepăsător pe lângă două cazinouri dar nu se putu abţine să nu şuiere o înjurăură printre dinţi unui portar ce se înclina servil în faţa unui grup de băieţi de cartier cu valuta la vedere în buzunarele cămăşilor subţiri. Cu cele două bancnote amărâte n-avea ce căuta decât la „sloturi”, aşa că intră într-o bodegă sufocată de fumul gros de ţigară şi zguduită de ritmurile infernale ce explodau din tonomat. Îşi făcu loc printre obişnuiţii gură-cască şi se instală la unul din aparatele lui preferate. Nici un muşchi de pe obrazul său nu se clintea, aşa că nimeni nu-şi dădea seama cât de înrăit şi amărât era după pierderile din ziua precedentă. Viteza cu care apăsa butoanele şi satisfacţia care-i însufleţea chipul când aparatul începea să dea câştig atraseră ca de obicei o grămadă de puştani în jurul lui. Pe unii îi cunoştea, pe alţii încă nu. Când degetele începură să-i obosească făcu o pauză de un coniac , nedezlipindu-şi însă ochii de la mişcările de pe ecran. Întinse mâna după pahar şi prin fumul dens privirea i se încrucişă cu cea a unei fetişcane care-şi croise drum spre el înghiontită şi înjurată de ceilalţi puştani. I se păru că o mai văzuse şi-n alte dăţi dând târcoale locului unde juca el, uitându-se fascinată când la clopoţeii şi fructele de pe ecran când la degetele lui care loveau cu precizie butoanele colorate. Cu toate că era deşirată şi neatrăgătoare , cu tenul pătat şi o faţă alungită, avea o pereche de ochi minunaţi, de un verde auriu care nu aveau nevoie de niciun retuş. 
  
- Ia-mi un pachet de Marlboro, i se adresă el scoţând nişte bancnote din buzunar. 
  
- Du-te fă, dracului d´acilea! se răsti la fată un puştan jerpelit, cu căutătura obraznică. 
  
- Am fost şi nu mi-a plăcut! zise fata strecurându-se cu agilitate înspre bar. 
  
Lui Alex îi plăcu replica fetei dar nu-i plăcu chicotitul ei aspru şi uscat semănând cu zgomotul zarurilor amestecate. Făcu din nou o linie şi-şi frecă mâinile. Sunetele produse de aparat în momentul câştigului aveau asupra lui un efect plăcut, sedativ. Fata se întoarse cu pachetul de Marlboro şi Alex îşi aprinse o ţigară lăsându-şi capul pe spate şi trimiţând rotocoale în sus. Se uită satisfăcut la teancul de bancnote şi râse cu poftă gândindu-se că alţii muncesc pe rupte o lună sau chiar mai mult pentru suma pe care el o câştigase în câteva ore. Acum poate să se întâlnească şi cu Ţone, să scape de datorie. Poate cumpără ceva şi pentru acasă, că frigiderul era cam gol, săracu. Să-i facă o bucurie maică-sii când se întoarce de la băi... 
  
- Cumpără-mă şi pe mine. Vrei? aproape că-i zgârie urechile glasul aspru al fetei. Pentru cinzeci de lei vin cu tine oriunde ! 
  
- Hai ! îi spuse el repezit, în timp ce se îndrepta spre ieşirea din local.Fata înţelese că bărbatul n-are chef de vorbă şi-l urmă tăcută prin labirintul străzilor întunecoase. 
  
Alex nu se gândea la ea. Nu se gândea nici la banii din buzunare. Nu se putea gândi decât la acea trăire magică, quasi-orgasmică a plăcerii de a juca. Luminile sclipitoare ale aparatelor, sunetul băuturii turnate în pahar. Toate îl făceau să simtă nevoia de a retrăi evenimentul care-i indusese această stare euforică. Grăbi pasul şi ieşi din nou pe bulevardul ce se descoperea în faţa ochilor lui ca o portocală cu miezul strălucitor. Intră în primul cazinou care-l îmbia cu reclama lui orbitoare şi se aşeză la o masă de ruletă. 
  
- Ăsta e joc adevărat, nu jafurile alea cu şeptari şi clopoţei, îi spuse fetei care rămase în picioare în spatele lui. 
  
Plin de încredere în norocul său Alex miză cinci sute pe 25 roşu. Întotdeauna pornea cu ziua lui de naştere. Urmări roata care începu să se învârtească până se opri ...la 25 roşu. Miză suma câştigată pe acelaşi număr. 
  
- Din nou am câştigat! Vezi ce înseamnă să te naşti sub o stea norocoasă? se adresă el grupului care se strânsese în spatele său. 
  
Parcă era în delir. Intrase într-un fel de transă în care se simţea în afara corpului, observându-se cum joacă în timp ce o teribilă sete de risc pusese stăpânire pe el. 
  
-Hai să mergem! auzi glasul dogit din spatele său. -Mi-ai purtat noroc. Câţi ani ai? întrebă el. 
  
-Şaişpe. 
  
- Dă-i înainte cu tupeu! strigau privitorii în culmea extazului. 
  
Alex avea tâmplele umede şi mâinile îi tremurau. Simţea numai desfătarea teribilă a succesului, a victoriei, a puterii. Aşa că împinse toate jetoanele pe 16 roşu. I se păru că sala se învârteşte, în timp ce imaginea celor din jur îşi pierde consistenţa. Apoi, pe neaşteptate îl trecu o spaimă ca un fior. „Ce ar însemna acum pentru mine să pierd ! În miza aceasta e toată viaţa mea !”Roata se opri în sfârşit... Pe negru. 
  
Se făcu linişte. Alex rămase nemişcat o vreme, apoi întoarse capul şi întrebă încet : 
  
- Ascultă, tu mai ai banii ăia pe care ţi i-am dat ? 
  
Gâtuită de spaimă fata îngăimă : 
  
- Nu. Mi-am luat o pizză … şi două cola…. şi… şi geanta asta, continuă ea din ce în ce mai încet. 
  
Bărbatul se ridică şi pumnul său desenă un arc de cerc în aer. Fata încercă să se apere, să se ferească, dar pumnul o atinse în umărul obrazului. Gura i se umplu de sânge şi îşi simţi dintr-odată partea stângă umflându-se ca un cauciuc. O cuprinse o furie rece, neputincioasă şi valuri de ură îngheţată îi invadară corpul. 
  
- Afară cu voi! Şi să nu vă mai prind pe aici! 
  
Cuvintele patronului ajunseră la urechile lui Alex ca printr-un strat gros de vată. Reuşi să facă un pas, apoi încă unul. Acţiona ca un robot, necoordonându-şi mişcările. Ajunse cu chiu cu vai în părculeţul de vizavi de cazinou. Se încovrigă pe o bancă, cu chipul transfigurat, cu cearcăne vinete , cu barba ţepoasă alungindu-i şi mai mult faţa trasă de nesomn, cu genunchii cuprinşi în braţe. Şi căzu într-un somn adânc, letargic. 
  
Fata se strecură uşor prin spatele băncii uitându-se cu luare aminte la el. Încercă să-l întoarcă pe o parte dar nu reuşi. Era prea greu. Îi dădu cu cotul în coaste. Bărbatul nu reacţionă. Atunci începu să-i care la pumni peste piept. Cu o bucurie răutăcioasă dădea ca într-un sac. Iar el mormăia din când în când “Ce dai , bă, fraiere, că strici aparatu!” S-a oprit doar când au început s-o doară pumnii. Şi-apoi a adormit şi ea. Somn de plumb, fără vise. 
  
Referinţă Bibliografică:
LUDOMANUL / Violeta Câmpulungeanu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3151, Anul IX, 17 august 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Violeta Câmpulungeanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Violeta Câmpulungeanu
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!