Cu zâmbet pal, a stelelor stăpână
Pune peceți de taină pe inimi și dorinți.
Doar sufletul se zbate-n cătușele fierbinți
Cu glas adânc de clopot vuind într-o fântână.
Se vars-un nor de lacrimi pline de amintiri
Spălând obrazul Lunii de pudra din comete
Ce-și fac tăcute rondul prin roiul de planete
Ca licurici de pază hrănind închipuiri.
Și se răsfiră gândul în sute de spirale
Gonind spre împlinire, pe vaste Căi Lactee
Turme de visuri albe, sub tăinuită cheie
Ca focurile sacre vegheate de Vestale.
