Bucuriile iubirii – semne ale sănătății –
avute cândva,
nu le-am gravat „pe stânci”,
să dăinuie precum un trainic vers,
ci pe nisipuri aspre le-am desenat candid
și valuri de mare cu ușurință le-au șters.
Crengi dure, cu trecerea vremii
barbar chipurile au scrijilit,
gânduri negre trupurile au îmbolnăvit.
Bolnavă rămas-a lumea fără de iubire,
bolnav pământul, trist și abătut …
Un simțământ straniu ca de sfârșit de lume,
astăzi, sufletele-apasă …
Închin acest pahar iubirii și-o chem
să vină – „acasă”!
The joys of the heart – signs of the health
of the soul – sometime had,
I did not etch them "on the rocks",
to endure such a secret verse,
but I foolishly, candidly drew them on rough sand
and the high waves easily erased them.
Tough branches, with the passage of time,
scratched cruelly faces,
with dark thoughts sickened bodies.
The world remained ill remained without love,
The earth sick, sad and dejected ...
A strange feeling that the end of the world,
today, pressing on souls …
I raise this glass to love and call it
to come – "home”!
