CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





Între Iubirea Divină și cea pământeană
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Îi urmăresc poeziile preotului-poet Vasile Didoacă Dojană pe facebook care, pur și simplu, m-au impresionat prin măiestria cuvintelor pe care le așează în versuri, încât imaginile care le însoțesc, fac să curgă ca mierea dintr-o ulcică autentică. De curând am primit volumul de poeme care se intitulează ”Și tot alerg” (2018), este chiar volumul de debut al autorului, dintre cele șase cărți în total, publicate până în prezent: ”Chemarea infinitului”(2019), ”Edenul pierdut” (2019), ”Relația dintre știință și religie- trecut și prezent” (2020) ”Păsări în furtună”(2020)”Ținutul fără ceas”(2020), cu excepția uneia, toate, la Editura Bibliotheca.  
M-am tot gândit, înainte de a deschide cartea și a o citi, de ce preotul –poet a intitulat cartea așa și, iată că întrebarea mea a primit răspunsul încă din cuvântul autorului către cititor, care spune printre altele: ”Omul zilelor noastre este tot mai debusolat, trăind într-o lume secularizată și secularizantă și care aleargă după himere ignorând cele trei valori umane fundamentale: adevărul, binele și frumosul. În această lume a incertitudinilor, Hristos rămâne ”Calea, Adevărul și Viața”. Înțelegem că acesta ar fi mesajul dorit care se desprinde din versurile construite cu atâta migală în dulcele vers clasic de către autor. Cu două prefețe laborioase, una, a preotului profesor Ion Stoica de la Universitatea ”Valahia” din Târgoviște și cealaltă a preotului Dorel Stoica din Câmpulung, Jud. Argeș, acest volum reprezintă cartea de vizită a autorului spre alte volume, căci, lecturând această carte, pot spune cu mâna pe inimă că autorul a ”călcat” cu dreptul în debutul său.  
Ca să decriptezi poeziile acestui volum trebuie să citești poemele cu sufletul, ca pe o rugăciune, să-i deslușești profunzimile pentru că ele sunt subtile, îmbrăcând o paletă de simțăminte și cugetări împletite cu dragostea Divină, care îi este cunoscută autorului prin însăși credința în Dumnezeu, nu numai prin latura umană, ci și a experienței prin profesia de preot, de-a lungul anilor fiind slujitor în biserica ortodoxă.  
Sigur, titlul cărții este unul sugestiv iar poezia care îi dă titlul volumului m-a impresionat prin faptul că preotul, care aleargă ”din răsărit de zi pân’ la apus de soare” se simte vinovat față de Dumnezeu că nu a reușit ca în ”Cartea Vieții” să adune mai multe plusuri decât minusuri și nici nu a reușit să insufle enoriașilor credința cea adevărată: ”(...) Nu reușesc deloc s-aprind în alții focul/Și nici în mine, nu reușesc mereu/Cu clipa să răscumpăr Veșnicia/ Și ușa s-o deschid să intre Dumnezeu (...)”  
Așa se face că volumul se deschide cu poezia ”A mai trecut un an”, unde omul asistă neputincios ca și poetul, ca un paradox, la scurgerea timpului, la trecerea noastră efemeră prin această lume care este mereu în schimbare, dar nu în bine. Merită citată în întregime poezia: ”A mai trecut un an/ S-a scris un cerc în trunchiuri/ Un rod pe frunți de cerbi/În patru anotimpuri/S-au dus în tulburi ape/Logodne în inele/Păianjeni pânze au țesut/ Din drumurile mele/ A mai trecut un val/Peste grădini în floare/A mai trecut un cal/Din cei fără zăbale.”  
Timpul și omul sunt prezențe bine definite pe tot parcursul acestei cărți ca un leitmotiv, altfel cum ar putea poetul să fie mesagerul cuvântului lui Dumnezeu? Un astfel de exemplu îl întâlnim în poemul ” Nimic e totul”: ”Nimic e totul/Și omul e nimic/Când timpul ca Icar se prăbușește/Cu aripi de șindrilă/Când limbile-n cadrane amuțesc/Și totul pică în ruină”. Dacă am fi la ora mărturisirilor, aș spune că, până acum, nu am citit nicio carte cu versuri a vreunui preot, am citit versuri de regretatul poet Ioan Alexandru dar el nu era preot, aplecarea domniei-sale spre spiritualitate a venit prin anul 1966 când a călătorit la Mănăstirile din Moldova și s-a oprit la Mănăstirea Rohia, un loc de care va rămâne permanent legat prin Justinian Chira, starețul Mănăstirii Rohia.  
Revenind la poetul Vasile Didoacă Dojana, dânsul a profesat ca preot încă de la terminarea studiilor teologice și chiar dacă a debutat mai târziu în poezie, tema domniei-sale în vers este pur spirituală, își conduce scrisul după conceptele biblice, discursul său poetic fiind de natură religioasă, legat de nașerea Domnului Iisus Hristos, de învățăturile Lui, de minunile pe care le-a săvârșit, de moarte, Înviere și plecarea Lui la ceruri. În poezia ”Ceas de taină”, autorul descrie cu atâta delicatețe și sensibilitate nașterea lui Hristos încât și natura participă la vestirea acestei nașteri iar îngerii”coboară cu pacea pe pământ”: ”(...) Tresar în noapte leii...a amuțit și vântul/Că-n ieslea cea săracă se naște azi CUVÂNTUL!/E doar ”plinirea vremii”, când Pruncul mult promis/Din cerurile înalte de Tată e trimis”. O poezie care mi-a plăcut foarte mult este ”Deschide-I, dacă îl auzi!”, este filozofică, ne supune la o gândire profundă asupra vieții și a iubirii față de Dumnezeu. Dumnezeu este în toate, dar cine nu dorește nu-L vede; căci unii care sunt orbi îl văd și alții cu vederea bună, nu. Lecția de viață care se desprinde din această poezie este că Dumnezeu există în toată creația Sa a întregului Univers, dar puțin văd lucrul acesta. ”Poezia ”Și iar plouă” este o chemare ca o rugăciune la bunul Dumnezeu de a salva omenirea de stihiile apelor care mătură totul în cale: ”(...)Vino, Doamne, pe ape/Cum ai făcut-o cu Petru/ Slvează-ne măcar viața/Și-oprește înecul”. După osândirea lui Iisus Hristos pe Cruce, Învierea și plecarea la Tatăl Ceresc, unde ia toate păcatele oamenilor cu El, lumea nu a devenit mai bună iar poetul, prin poeziile sale pline de iubire în Hristos și în Adevăr are încredere că tot El va fi salvatorul omenirii și va veni din nou să vindece sufletele celor năpăstuiți de soartă.În poezia ”Păstorul” poetul ne dezvăluie acest lucru: ”(...)Are să vină Păstorul în ziua Divină/pe care oamenii nu o cunosc/S-aleagă grâul cel bun din snop de neghină/Și pâinea cea bună s-o plămădească cu rost (...)” Poetul, fiind destul de încrezător în schimbarea oamenilor prin credință, speră ca Lumina Divină pe care lumea o ia de Înviere, să le pătrundă în suflet, să le dea lumina înțelepciunii și a credinței: ”(...) Lumină mai presus de soare/Lumină din lumini nemuritoare/ Pătrunde-n oameni, tu, DIVINĂ/Ca viața lor să fie plină. ”(”Dexologie luminii”)  
Iubirea este prezentă în mai toate poeziile autorului, nu numai în iubirea cea de Dumnezeu, dar și în cea a omului pământean care iubește femeia. O poezie plină de sensibilitate, închinată femeii ca un imn, este poezia ”Tu ești”, unde poetul o descrie ca ” spin și trandafir”, ”paharul mântuirii, ori cupa cu venin”, ”plăpândă unori, dar tare ca o stâncă”, sau ”mărire adeseori, sau poate decădere”, deci ca pe o ispită și în același timp tămăduitoare, în final, poetul ajungând la o concluzie: ”(...) Cu tine pot reface sfera de la început/Și Raiul ce-mpreună l-am pierdut/Tu, Evă, ești și clipă, dar și veșnicie/Prin puritatea veacului ce va să vie”. O altă poezie de dragoste închinată femeii este”Frumoasa”, unde poetul o vede ”cu chip de crin”, cu ”ochiul de izvor”, cu ”inima de pară/Și suflet de bujor”, ca, în final, amândoi să fie îndrăgostiți unul de celălalt: ”(...) Îi ard pe buze trandafiri/În flăcări de petale/Răzbate aici parfumul/Și focul mă doboare”.Ce urare frumoasă să-i facă de ziua ei poetul în poemul”Urare”? decât: ”(...) De ziua ta, eu ce să-ți spun Făptură/Ce dar prea scump te-ar mulțumi?/Eu îți doresc ca să-ți urmezi destinul/Și noi să fim în Unul într-o zi”.  
Am citit toate poeziile din acest volum, toate mi-au plăcut, au miez, îmbogățite stilistic aducând frumusețe în imaginile create. Am căutat să decriptez din poeziile autorului mesajele, care sunt adevărate lecții de viață, pline de înțelepciune și moralitate, de credință și iubire față de forța Divină, chiar dacă în unele își exprimă tristețea, deznădejdea, neîmplinirea, îndemnul la rugăciune. Nu întâmplător, volumul se încheie cu un poem intitulat ”Apocalipsa”, care, prin imaginile create redă sfârșitul lumii, arătând, de fapt, curajul și speranța asupra adevărului și a credinței, o invitație, chiar în ultima strofă la ”învierea din somnul cel de moarte”, în care oamenii or să dea socoteală la Judecata de Apoi, datorită păcatelor înfăptuite care i-au dus la o stare morală decadentă, la o moarte spirituală :”Oriunde ești, ori viu,ori mort în chin/În strunga judecății răspunsul trebuie să-l dai/Acum, de DRAGOSTE depinzi, ori ca să arzi/Ori să viezi, cu Alfa Sfânt pe veci/În ”cerul și pământul nou”. AMIN.  
”Vino Doamne Iisuse”  
(Apocalipsa 22, 20)  
 
Vasilica Ilie  
29 ianuarie 2021  
 
Referinţă Bibliografică:
Între Iubirea Divină și cea pământeană / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3683, Anul XI, 30 ianuarie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!