CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Naratiune >  





Raliul
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Maşina BMV de curse în care se afla pilotul Constantin Dumbravă rula cu viteză pe şoseaua ce şerpuia spre Masivul Postăvarul sau Drumul Poienii aşa cum i se mai spune, lăsând în urmă oraşul Braşov. Nu-l stânjenea nicio maşină pe traseu. Plecase de dimineaţă în recunoaştere, aşa era stabilit în program. Era o zi de sâmbătă. După amiaza aveau loc manşele de antrenament cronometrate pentru ordinea de start din concursul de a doua zi. Participa pentru prima dată la raliu pe acest traseu. Întotdeauna, Primăria Municipiului Braşov anunţa din vreme concursul: pe drumul spre Poiană traficul era restricţionat în weekend, între anumite ore, cu ocazia desfăşurării campionatului de viteză în coastă iar intrarea publicului la toate manşele competiţiei era liberă. Deşi mulţi localnici nu erau de acord cu aceste raliuri datorită restricţiei de circulaţie, zgomot mare şi deteriorarea şoselei, raliul intrase deja în istoria concursurilor de câţiva ani de zile.  
Costy, aşa îi spuneau prietenii, încetini maşina şi opri într-un refugiu spre Poiană. Se dădu jos din maşină şi intră în pădurea de molid ce străjuia şoseaua, pentru necesităţi fiziologice.Când se întoarse, nu se grăbi să urce în maşină, se aşeză pe o bornă de kilometraj, trase aer proaspăt în piept şi privi de sus depresiunea Braşovului care se vedea ca o căldare mare cu clădiri, majoritatea având acoperişuri colorate în roşu. Soarele a sărutat mai întâi frunţile munţilor, apoi, razele lui au coborât în depresiune mângâind clădirile, oamenii, copacii. Se prevedea o vreme frumoasă la sfârşit de iunie. Se uită încă o dată spre oraş, îşi arcui mâinile a îmbrăţişare şi zise:”am să te cuceresc, Braşov!” O pală de vânt îi răsfiră o şuviţă de păr rebelă desprinsă din părul lung, legat la spate, care îi căzuse pe faţă. Îşi aranjă şuviţa la loc şi urcă apoi în maşină, continuându-şi drumul.  
*  
Acum trei ani, Constantin Dumbravă, bucureştean, participa la raliu, Cristian Palade, braşovean, la drift.Anul acela, la Prejmer, a fost cu noroc pentru amândoi: au ieşit pe locul întâi, prilej pentru a sărbători evenimentul la un restaurant, de a se felicita unul pe celălalt, de a se cunoaşte. La masa festivă, lipită de Cristi, pe care nu-l lăsa să se mişte în voie când acesta meargea să dea mâna cu alţi participanţi, stătea iubita lui.  
- Ea este prietena mea, vicecampioană la karting, faceţi cunoştinţă!  
- Constantin Dumbravă, se adresă acesta şi îi sărută mâna. Mă bucur să cunosc o „altfel” de sportivă!  
- Laura Mandache! Îmi pare bine să te cunosc şi eu! Felicitări pentru premiul obţinut!  
Rămase pentru câteva clipe cu privirea aţintită asupra lui. Costy era un tip înalt, vesel, cu barbă şi păr lung, prins la spate, ochi verzi ca smaraldul şi vioi care ieşeau în evidenţă de sub nişte sprâncene stufoase, cu o dantură albă şi frumoasă: atunci când zâmbea, avea un farmec aparte, parcă şi ochii îi râdeau. Era tipul de bărbat care se evidenţia într-un grup. Abia terminase facultatea de arhitectură din Bucureşti şi urma să se angajeze la firma naşului de botez. Acum voia să fie liber, să copilărească, raliul îl făcea fericit.  
Cristi şi Laura erau împreună de un an, se cunoscuseră la Teliu şi tot la o masă festivă iar peste o săptămână se plimbau de mână prin Piaţa Sfatului. El, un tânăr cu zece ani mai mare decât ea, burlac, terminase în cadrul Universităţii Transilvania, Facultatea de Electrotehnică şi lucra la o firmă de calculatoare a tatălui său. Un tip înalt, alură sportivă, păr tuns scurt, faţa ovală, ochi căprui, nu îşi arăta vârsta de 28 de ani, părea mai tânăr. Era un băiat aşezat, pragmatic. În schimb, iubita lui care era în clasa a XII-a atunci, era o zvăpăiată. Erau două firi opuse dar se atrăgeau. După bacalaureat, Laura a devenit studentă la Filologie, în cadrul aceleaşi Universităţi. Nu prea ştia ce-i rezervă viitorul, se lăsa dusă de val, dar nu voia să renunţe nici la sport. Când Costy venea în Braşov şi stătea la Cristi, mergeau toţi trei la concursuri sau se plimbau prin împrejurimile Braşovului. Deveniseră prieteni nedespărţiţi.  
- Bătrâne, tu nu vrei să te însori, ce mai aştepţi? l-a întrebat prietenul lui când erau numai amândoi.Eşti cu Laura de atâta timp, aşează-te la casa ta!  
- Ce întrebare îmi pui şi tu! Ea trebuie să-şi termine facultatea, o să urmeze masteratul, mai este până atunci! Apoi, ne simţim foarte bine aşa! Dar tu, de ce nu ai o iubită? Te văd tot timpul singur!  
- La Bucureşti am destule, nu am timp eu să mă întâlnesc cu ele, câte îşi doresc să fie în preajma mea! Mi-ar plăcea să fiu ca tine, aşa stabil, pragmatic, dar eu sunt altă fire, ce să fac?! Adevărul este că şi Laura este o fată deosebită, puţin cam zvăpăiată, ca o copilă, dar văd că vă înţelegeţi bine.  
- M-am obişnuit cu felul ei de a fi, are energie pozitivă, simt că mă încarcă şi pe mine, mă simt bine în preajma ei, chiar dacă se alintă ca un copil.  
Şi aşa era. Laura parcă nu trecuse încă pragul adolescenţei: mereu veselă, cu ochi de veveriţă, cu părul prins în două codiţe, făcea gropiţe în obraji atunci când râdea, tot timpul era pusă pe şotii, uneori creea catrene pe loc dedicate prietenilor.Toate aceste lucruri o făceau să-i crească simpatia şi popularitatea într-un grup. Minionă, ca o zvârlugă, curajoasă, ambiţioasă, nu degeaba şi-a ales ca sport karting-ul. Laura se simţea bine şi protejată în preajma celor doi bărbaţi.  
*  
Cu un an în urmă Cristi nu a mai participat la concursul de drift, a fost plecat la o specializare în Franţa. În schimb, Costy nu a lipsit la concursul de raliu de la Prejmer. Cum era de aşteptat, Laura i-a fost alături şi l-a susţinut, ca prietenă nelipsită. A luat locul doi. Nemulţumit, nu a mai avut chef de petrecerea de după premiere.  
- În drum te las şi pe tine acasă, la Săcele, o iau pe drumul vechi, şi aşa, astăzi, duminică, va fi foarte aglomerat spre Bucureşti.  
- Cum vrei, dar eu zic să te odihneşti un pic, nu te simţi obosit după concurs? Poţi să rămâi la mine, ai unde dormi câteva ore, avem mai multe camere şi părinţii au plecat de dimineaţă în vacanţă la mare cu sora mea.  
- Nu vreau să deranjez!  
- Nu este niciun deranj, doar eşti prietenul meu, şi tu ai face la fel dacă aş veni în Bucureşti la vreun concurs de karting.  
- Ai dreptate, eşti o prietenă de milioane! Se apropie de ea şi o sărută pe obraji.  
Primul lucru pe care l-a făcut Laura ca gazdă a fost să pună masa, îi era foame.  
- Nu-i aşa că ţi-e foame şi ţie? îl întrebă.  
- Sincer? Chiar mi-e foame, nu am mâncat de azi de dimineaţă, am luat micul dejun la hotel! Hai să te ajut la pregătirea mesei!  
- Nu prea ai la ce, toate sunt pregătite de mama, lăsate în frigider înainte de a pleca. Până şi aperitivele sunt aranjate pe un platou.Doar să încălzesc friptura la cuptorul cu microunde.  
Puse mai întâi în două pahare whisky şi două cuburi de gheaţă în fiecare.  
- Noroc şi felicitări, vicecampionule!  
Se apropie de el şi îl pupă pe un obraz. Când să-l pupe şi pe celălalt, acesta făcu o mişcare bruscă din cap, şi, cu voia sau fără voia lui, buzele lor s-au atins. Au simţit amândoi un fior în acelaşi timp, au rămas pe loc şi s-au sărutat lung. Ea a fost cea care s-a retras.În timpul mesei au fost tăcuţi. Îşi mai aruncau din când în când, câte o privire, discretă.  
După masa copioasă, Laura rupse tăcerea:  
- Hai să-ţi arăt camera şi să-ţi aranjez patul să te odihneşti!  
În timp ce aşeza aşternutul pe pat, Costy o privea cu drag, dornic s-o iubească. Se apropie de pat şi aşteptă momentul când aceasta se întoarse cu faţa. Într-o clipă o apucă de mijloc, o strânse în braţe şi începu să o sărute. Ea nu se împotrivi.A doua zi s-au trezit ca doi îndrăgostiţi de când lumea. Se uitau unul la celălalt şi nu se mai săturau. Uitaseră amândoi de prietenul lor.  
- Vrei să mai rămân? Pot să-mi iau câteva zile din concediu, îi dau telefon naşului meu să-i spun că mai rămân în Braşov.  
- Dacă poţi, sigur că vreau! Apoi continuă pe un ton grijuliu: ce facem când vine Cristi din Franţa? Nici nu îndrăznesc să-i spun că l-am trădat.  
- O să stau de vorbă cu el, sper să nu mă omoare, chiar dacă l-am dezamăgit. O să-i spun că eu sunt vinovatul.Noi o să rămânem împreună, te plac foarte mult!  
- Şi eu te plac, chiar de când te-am văzut prima oară! Te rog să fii aici, eu nu am curajul să-i spun!  
Cristi sosi din Franţa după două zile de când cei doi deveniseră iubiţi. Primul lucru pe care l-a făcut, a sunat-o pe Laura şi i-a spus că îi este dor de ea, că vine în vizită.  
Când intră în curte văzu maşina lui Costy şi se miră ce caută el acolo, dar, înaintând îi văzu în chioşc unul lângă celălalt, schimbaţi la faţă. A intuit că a fost trădat.Era un tip educat, nu avea rost să facă scandal. Rămase în picioare, îi salută, îi dădu o pungă de cadouri Laurei şi spuse trist:  
- Ştiu, nu vă mai osteniţi să-mi explicaţi, mi-am dat seama că sunteţi împreună, să vă fie de bine! Eu nu o să vă port niciun resentiment, promit, dar prietenia noastră s-a sfârşit! Acum, vă rog să mă scuzaţi, nu mai pot sta.  
De atunci, Cristian Palade nu a mai participat la niciun concurs de drift. S-a axat mai mult pe profesie, călătorii şi din când în când, ca spectator la diverse concursuri.  
*  
Manşele de antrenament cronometrate din partea a doua a zilei de sâmbătă a concursului de raliu Braşov-Poiană s-au ţinut aşa cum se stabiliseră iar Constantin Dumbravă lua startul duminică după amiază la orele 14,30, în prima manşă. Duminică dimineaţă şi-a făcut ultimul reglaj la maşină în urma unei alte runde de recunoaştere a traseului. Venise împreună cu Laura şi o lăsase pe traseu, la aproape 2 km faţă de linia de sosire. Îşi roti privirile înainte de a lua startul dacă şi Cristi se află ca spectator printre atâtea cunoştinţe dar nu îl văzu. Se întristă. “Aşadar, prietenia noastră a murit definitiv”, îşi zise în gând.  
Sâmbătă fusese frumos afară, în schimb duminică dimineaţa se adunaseră nori negri deasupra Postăvarului. Fulgerele brăzdau cerul ca nişte limbi de foc prevestind tunetele care erau aşa de puternice încât aveai impresia că urmează câte un trăsnet la fiecare tunet. A plouat torenţial vreo jumătate de oră, apoi a dat soarele. O adevărată ploaie de vară. Şoseaua era încă umedă când a luat startul. A fost unul bun, menţinându-se tot timpul în faţa celorlalţi. Când făcea viraje la câte o curbă, în viteză, apa ţâşnea printre roţi formând pânze de apă ca la fântânile arteziene. Norocul spectatorilor că se aflau la o distanţă considerabilă faţă de carosabil. Când mai avea 11/2 km până la linia de sosire, tot traseul fiind de 5km, un alt concurent îl seconda la o distanţă destul de apropiată şi se pregătea să-l depăşească. În clipa următoare, Costy intră cu viteză mare în viraj. Datorită apei de pe carosabil nu a mai putut controla maşina. Aceasta a derapat şi s-a lovit de parapetul de pe marginea drumului, rupându-l, prăbuşindu-se într-o râpă, dându-se de câteva ori peste cap. Toţi spectatorii au rămas consternaţi iar Laura care era la aproximativ 1/2 de km depărtare de la locul unde s-a petrecut accidentul a auzit că iubitul ei a căzut cu maşina în prăpastie. Cei de la SMURD au venit foarte repede, l-au scos din fiarele contorsionate şi l-au dus de urgenţă la spital: încă mai trăia!  
Cristi, care se afla la linia de sosire, printre spectatori, auzi de accident şi ajunse la spital odată cu maşina salvării. Tocmai când a fost scos din salvare, se apropie de targă şi-i spuse fostului prieten:  
- Fii tare, bătrâne, ai toată viaţa înainte!  
Costy îi recunoscu vocea şi îi făcu semn să se apropie. Cu glasul stins îi spuse:  
- Iartă-mă, prietene!Te rog să ai grijă de Laura, este însărcinată în trei luni.  
Luat prin surprindere, acesta rămase înmărmurit pe loc.”O, Doamne, ce situaţie!”. De emoţie îl apucaseră toate apele. Se dezmetici până la urmă şi intră în spital.Toţi medicii erau în alertă. Au ajuns la concluzia că pacientul trebuie operat de urgenţă. Se aşeză pe un scaun, pe hol.Între timp sosi şi Laura, congestionată la faţă, plânsă şi tremurândă. Nici nu-l observă. În schimb văzu un medic care tocmai ieşea din sala de operaţie. Îi sări în faţă, se agăţă de halatul lui şi îl întrebă disperată de pacientul din sala de operaţie căruia îi rosti numele. Doctorul, cu tristeţe în ochi şi în glas îi spuse:  
- Îmi pare rău, n-a supravieţuit operaţiei, i-a cedat inima.  
Se înmuie ca o cârpă. Simţi cum i se scurge toată puterea în picioare. Se prăbuşi pe pardoseala din mozaic a holului. Cristi văzu toată scena şi se repezi să o ajute.  
O luă în braţe şi merse cu ea în camera de gardă care era în apropiere.După puţin timp, Laura îşi reveni şi dădu cu ochii de el.  
- A murit! se tângui ea cu ochii în lacrimi.  
El îi luă amândouă mâinile în mâinile lui, se uită în ochii ei şi spuse cu durere:  
- Ştiu, am auzit doctorul când ţi-a spus. Haide, pune capul pe umărul meu şi poţi să plângi cât vrei, te înţeleg foarte bine! I-am promis că o să am grijă de tine când el nu va mai fi.  
Laura se făcu ghem la pieptul lui. Nici nu bănuia că va fi iertată vreodată, că tocmai el va deveni mai târziu tatăl unicului copil: al ei şi al lui Costy. Când i-a devenit soţ, abia atunci a aflat că el nu va putea avea copii niciodată: era steril.  
 
Vasilica Ilie  
 
Referinţă Bibliografică:
Raliul / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2844, Anul VIII, 14 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!