CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fragmente >  





Rodica (fragment III)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De când am venit aici, sub umbra nucului din curtea Stelei, în liniştea întreruptă doar de cântecul greierilor sau de foşnetul frunzelor de nuc la adierea vântului, am avut inspiraţia să scriu multe file de jurnal. Nu sunt scriitoare dar de citit am citit mult. Poate că, dacă nu mi se întâmpla necazul cu operaţia nereuşită, nu mă apucam de scris. Locul acesta mă inspiră, pur şi simplu! Să fie oare darul lui Dumnezeu ca recompensă la nefericirea mea? Îmi amintesc de un interviu pe care l-am văzut la televizor când a venit prima dată în România, în 1995, marele scriitor peruan, Mario Vargas Llosa. Printre altele, spunea că majoritatea celor care s-au apucat de scris au făcut-o în momentele nefaste ale vieţii iar popoarele care au suferit cel mai mult au dat cei mai mari scriitori.Nu sunt prima care a început să scrie cu adevărat la o vârstă târzie. Totul este să ai noroc să te citească cine trebuie, adică unii critici literari avizaţi să-ţi evalueze talentul. Dacă nu, rămâi un scriitor anonim.  
Nu ştiu de ce, acum, chiar nu aveam chef de scris. Gândurile mă duceau la oraş, la trepidaţia de zi cu zi a acestuia, la traiul pe care îl lăsasem în urmă, la vecinii cu care m-am înţeles bine. Nu am uitat-o nici pe doamna Ina, o femeie deosebită pe care o admir şi o iubesc, cu care m-am împrietenit de când se mutase pe scara noastră şi care divorţase după douăzeci şi trei de ani de căsătorie. În discuţiile noastre nu s-a plâns de soţul ei, spunea doar că îi este greu când acesta pleca în delegaţie, în străinătate, fiindcă toate responsabilităţile cădeau pe umerii ei. În ultimii ani o vedeam tot mai tristă, până când, într-o zi, mi-a mărturisit că a divorţat. Pur şi simplu am rămas fără cuvinte. Ina mi-a povestit abia atunci viaţa trăită alături de fostul soţ, de când l-a cunoscut până la divorţ. Între noi s-a legat o prietenie trainică şi sinceră iar Ina mi-a fost alături şi m-a ajutat când am divorţat, istoria s-a repetat şi la mine.  
Chiar dacă ne despart kilometri, prietenia noastră trebuie să rămână vie şi am sentimentul că aşa va fi. Noi am rămas ca pe vremuri, tehnologia modernă nu ne-a schimbat. Corespondăm. Primesc scrisori săptămânal şi asta mă face să gândesc pozitiv. Abia aştept scrisorile de la ea, au un parfum aparte! O fi de la mirosul de cerneală? Ea foloseşte stiloul, nu pixul ca mine.  
- Gata, mi-am terminat treaba! Ce faci, coană Rodico, nu mai scrii?  
Vocea Stelei m-a făcut să tresar.  
- Astăzi nu prea am chef de scris, Stela! Mă gândesc, numai. M-au năpădit amintirile.  
- Te las atunci, merg să curăţ fasolea şi să gătesc. Acuş vine ora prânzului !  
Rămasă singură, am început să răsfoiesc primele pagini ale jurnalului şi m-am oprit la ziua când l-am cunoscut pe Costel, fostul soţ.  
***  
Era într-o primavară, în luna mai, când începuseră să înflorească trandafirii. În ziua aceea de duminică, dimineaţă a fost o ploaie torenţială cu tunete şi fulgere iar după amiază a ieşit soarele. Mă întâlnisem cu două prietene, colege la şcoala de asistente medicale de pe Pitar Moş şi ne plimbam prin parcul Herăstrău, pe aleea trandafirilor. Toate eram îmbrăcate sport: în pantaloni şi tricouri iar pe deasupra cu geci subţiri din fâş, fiecare de altă culoare. Eu mă aflam în mijlocul grupului. În spatele nostru mergeau în acelaşi ritm patru băieţi de la Academia de Poliţie de la Băneasa care aveau permisie pâna la orele 21,00. Veniseră în parc să se plimbe. Ne urmăreau de ceva timp. Noi eram foarte vesele, povesteam diverse întâmplări din practica pe care o avuseserăm la spitalul Fundeni. Din grupul ce ne urmărea, unul dintre băieţi s-a desprins, ne-a depăşit şi s-a postat în faţa noastră, tăindu-ne calea. Ne-am oprit şi ne-am uitat la el, mirate, l-am ocolit şi am început să râdem. Băiatul a aleargat din nou înaintea noastră, s-a oprit în faţa mea, m-a fixat în ochi şi mi-a spus:  
- Aş vrea să stau de vorbă cu tine, te rog!  
Surprinsă, m-am oprit şi m-am uitat lung la el.  
- Poftim, mă ai în faţa ta. Ce doreşti?  
- Îmi place de tine! Dintre toate trei, te-am ales pe tine. Vreau să ne plimbăm şi să stăm de vorbă!  
- Dar eu am venit cu prietenele mele în parc şi nu le pot abandona!  
- Bine, atunci, uite cum facem: eu le spun băieţilor ora şi punctul de întâlnire fiindcă am venit cu ei şi trebuie să ne întoarcem la Băneasa împreună şi tu le spui prietenelor tale la fel, ora şi locul unde vă întâlniţi, când vine momentul să ne despărţim.  
Aşa s-a întâmplat. Fiecare şi-a anunţat prietenii.  
– Mă numesc Costel Trifan-zise- şi întinse mâna către mine.  
– Rodica Mitu, m-am recomandat.  
- Ştii, te-am studiat din spate, profil, şi mai ales când ţi-am privit faţa. Îmi plac ochii tăi, Rodica! Ce mai, îmi place cum arăţi! Mi-aş dori să devenim prieteni.  
Într-adevăr, pe atunci eram o tânără atrăgătoare, brunetă, cu ochi albaştri pătrunzători şi foarte surâzătoare. Părul lung şi castaniu îl lăsasem liber, pe spate. În faţă îmi făcusem o cărare pe mijloc iar în părţi împletisem câte o codiţă din câteva fire de păr pe care le împreunasem la spate şi le prinsesem într-o clamă. Eram de statură mijlocie, trup de viespe, picioare lungi, cu faţa ovală şi gâtul lung, de lebădă, dezinvoltă: la fiecare gest sau pas pe care îl făceam părul flutura pe umeri ca valurile mării iar când râdeam mi se vedea o dantură albă, perfectă. La rândul lui, Costel, la prima vedere, era un băiat înalt, şaten, cu ochii albaştri de culoarea cerului senin. Îmbrăcat în blugi, cu o geacă scurtă tot din blugi, cu gulerul ridicat, îi dădea un aer de şmecheraş. Avea şi un surâs şăgalnic ce îl făcea simpatic, dădea impresia că este pus doar pe agăţat. Dacă aveai răbdare să-l priveşti mai profund, faţa rotundă, obrajii bucălaţi, părul şaten şi ondulat, toate aceste trăsături, îţi lăsau impresia că sunt ale unui puştan de clasa a X-a de liceu şi n-ai fi gândit că ar îndrăzni să abordeze o fată în parc, darămite să-i mai ceară şi prietenia.  
- Mă iei prea repede! Nu am prieten şi nu prea am încredere în băieţii care agaţă fetele în parc!  
Costel, care până atunci trecea drept fluşturatic în faţa mea, luă o atitudine serioasă şi convingătoare:  
- Cum aş fi putut să te abordez decât în felul acesta, dacă mi-ai plăcut? Unii agaţă fete pe stradă, în mijloacele de transport, în drum spre şcoală, în recreaţie! Crezi că am făcut ceva grav? Nu se ştie niciodată de unde vine destinul!  
Am făcut ochii mari, mi-am fixat privirea în ochii lui, l-am ascultat cu atenţie, şi, impresionată de ceea ce am auzit, i-am spus:  
- Bine, m-ai convins! Vom sta de vorbă şi la sfârşit îţi voi da răspunsul.  
Ne-am aşezat pe o bancă şi am stat de vorbă despre noi, despre şcolile pe care le urmam fiecare, despre cărţile pe care le citisem în ultimul timp, despre filme. Costel a răspuns cu sinceritate la întrebările curioase pe care i le-am adresat, inclusiv la cele legate de condiţiile de la internatul din incinta Academiei de Poliţie. Am fi vorbit la nesfârşit dar ne-am dat seama că trebuie să ne despărţim. Ne-am ridicat de pe bancă şi am continuat discuţia în timp ce ne îndreptam spre locul unde ne întâlneam cu prietenii.  
– Apropos, data viitoare te invit la film. Mergi?  
- Dacă o să fim prieteni, merg, i-am răspuns zâmbind.  
Costel se opri din nou, îmi luă mâna, mi-o sărută şi spuse căutându-mi privirea:  
- Şi eu care credeam că de când stăm de vorbă, suntem deja.  
M-am uitat în acelaşi timp în ochii lui, m-am înroşit la faţă şi i-am spus emoţionată:  
- Bine, Costel, accept prietenia cu tine, o să merg la film.  
 
Referinţă Bibliografică:
Rodica (fragment III) / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2760, Anul VIII, 22 iulie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!