CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Recenzii >  





Poveşti de iubiri pasionale
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Maria Popescu îşi face debutul literar în proză, respectiv, cu un roman de dragoste cu scene erotice care emoţionează cititorul, intitulat „Paula, prin labirintul iubirilor”. După ce citim această carte ne dăm seama că acest roman este format din câteva poveşti de dragoste, lipite între ele prin capitole. Dacă este să ne referim la scenele erotice din carte, putem să le asociem cu cele din romanul lui D.H. Lawrence, “Amantul doamnei Chatterley” dar limbajul folosit de Maria Popescu nu este unul licenţios, ci mai degrabă unul normal, echilibrat, emoţionant, însă trebuie să remarcăm tehnica detaliului în scenele erotice. Dacă amantul doamnei Chatterley este un vânător care îi ţine locul soţului ei (în partidele erotice), rănit în război şi devenit invalid, într-un cărucior cu rotile, un episod din romanul Mariei Popescu se aseamănă: Mitu, pădurar, o duce la o cabană, în mijlocul pădurii pe iubita lui, Petrica, unde are loc o scenă de dragoste:  
Mâna ei era cu palma în sus de parcă ar fi avut nectar ca să-l ademenească. Îl fixă cu privirea şi el se apropie de parcă era atras de un magnet. Puse palma lui deasupra palmei ei. A durat o secundă şi degetele lor s-au desfacut şi împreunat. O lipi de el şi o sărută fără să înceteze a o privi, apoi, îngenuncheat în faţa ei, îi prinse coapsele cu mâinile şi uitânde-se spre cer mulţumea astrelor că l-au ales pe el să primească aşa un dar nepretuit. Ea se aplecă, îl sărută, apoi, într-o îmbrăţişare prelungă se rostogoliră pe covorul moale de frunze pregătit pentru ei să se iubească şi să se dăruiască într-o frenetică mişcare. Acum era a lui şi numai a lui. Primiseră binecuvantarea cerului şi a pământului şi erau fericiţi.  
Acţiunea romanului se petrece la sfârşitul sec. XX şi începutul sec. XXI când un marinar îşi putea permite să aibă şi nevastă şi amantă iar femeile cu care veneau în contact prin porturi străine erau femei uşoare pe care le aduceau peştii lor cu bărcile până la vasele unde se aflau marinarii. Aşa se explica dorinţa lor de a-şi trăi vieţile intens, nu ştiau niciodată dacă se vor mai întoarce, nu numai fizic, dar timpul şi depărtarea puteau să-i transforme, să le dea sau să le ia comoara sufletelor care se zbat între cer şi mare din pasiune sau necesitate.  
Scena în care, într-o seară, se strâng toţii marinarii pe punte şi fiecare scoate poza soţiei sau iubitei, povestind cum s-au cunoscut, impresionează.  
Personajul principal din roman, Paula, poate fi orice femeie de pe planeta Pământ care n-a avut noroc în căsnicie, şi, după divorţ devine amanta unor bărbaţi.Toate legăturile de dragoste ale Paulei sunt pasionale, sincere, având impresia că toate se termină cu o nuntă. Dar nu este aşa, are dezamăgiri cu fiecare bărbat în parte.  
Autoarea ştie să creeze scene de dragoste între personajul principal, Paula şi unul dintre iubiţii ei, Ştefan, moment ce ne transpune pe un tărâm ireal:  
Cada era plină cu apă şi cu petale de trandafir care pluteau ca nişte bărci în derivă. Un miros îmbietor o învălui şi o surprinse. În ambele părţi ale căzii erau fixate suporturi pentru rezemat capul. Ea îşi lăsă geanta jos, apoi începu să-şi descheie nastrii de la rochie, unul câte unul, încet, incitant de încet. O lăsă să cadă, apoi păşi spre cada care o aşteptă, intră, el o privi cum dispăru sub spuma parfumată şi a petalelor de trandafir. Nu o mai văzu. Dispăruse. Apoi, apăru ca o nimfă chipul ei: mai întâi faţa, apoi omoplaţii şi sânii frumoşi. El nu stătu pe gânduri, intră, se aşeză în stânga, în apa care îi aşteptă să le mângâie corpurile de îndrăgostiţi şi că pot să se bucure de ei, de minţile şi trupurile lor în libertate, fără obstacole şi mai ales când şi cât voiau. Două pahare cu şampanie aşteptau aburite pe marginea căzii, o farfurioară cu căpşuni, şi căteva pişcoturi fine cu margini de ciocolată. Ea se rezemă de cadă în stânga şi el în dreapta, se priveau cu drag. El luă telecomnda şi apăsă un buton. În baie ajunse un susur de vioară care parcă vorbea, era un sunet limpede şi plăcut, o învălui împreună cu gândurile ei şi o duse până înăuntru sufletului, în cele mai îndepărtate locuri unde păstra amintirile frumoase. Închise ochii şi se lăsă însoţită de melodie şi de mângâierile lui care o transformă în sirenă, o lăsă să alunece ca apoi să o prindă din nou să o aducă lângă el. Trupurile erau alunecoase, parfumate şi libere să se mişte aşa cum simţeau. Se îndepărtau şi se regăseau, aşa ca în viaţă, aproape şi apoi departe, şi mai departe până când se pierdeau în zări îndepărtate şi uitate de toţi. Se crease o atmosferă de dorinţă şi abandon, acolo unde trupurile lor erau mai uşoare, goale, voluptoase.  
Dar, aşa cum se întâmplă cu multe relaţii, şi relaţia ei cu Ştefan se întrerupe brusc: el o anunţă că se căsătoreşte cu altcineva. Paula suferă foarte mult în urma acestei despărţiri şi filozofează:  
Cât curaj poate să aibă un bărbat, care, după ce abandonează femeia pe care spunea că o iubeşte, după numai două luni se însoară cu alta ? Citise că: “ Un bărbat poate fi fericit alături de orice femeie atâta timp cât nu o iubeşte.”( Oscar Waide)  
Despărţirea dintre ei are şi un iz de haz de necaz: Ştefan vine să-şi ia lucrurile iar Paula se răzbună şi i le aruncă de la balcon, lucrurile împrăştiindu-se şi agăţându-se în ramurile copacilor, astfel că se simte satisfăcută când îl vede plecând aplecat de spate ca şi cum îmbătrânise pe loc.  
O altă poveste de iubire frumoasă dar interzisă datorită prejudecăţilor şi ale cutumelor din societate este cea dintre Paula şi Dinu, un alt marinar care este cu cinsprezece ani mai mic decât Paula.  
Momentul cel mai important de dragoste al romanului mi s-a părut întâlnirea Paulei cu Masimo, atunci când ea vine în Italia invitată de Giovanni (cu care se căsătoreşte mai târziu). Masimo o plimbă prin Roma şi apoi o duce acasă la el. În tot acest timp, se iubesc cu pasiune, devenind amanţi. Cu toţi amanţii Paula s-a simţit bine, dar cu acesta a fost cea mai fericită perioadă din viaţa ei, chiar dacă relaţia lor a durat puţin, dar a fost intensă.  
Se dărui lui, avea încredere în braţele care ştiau cum şi când să o apropie. Atunci au uitat de ei înşişi, au înţeles că sunt diferite şi intense emoţiile în funcţie de cât de mult erau în stare să trăiască momentul. Totul era incitant în jurul lor, părea o lume ireală, mişcările lor sub picăturile de apă, luminile care-şi schimbau culorile, muzica lui Vivaldi, cuvintele murmurate, mângâierile voluptoase, şoaptele, dorinţa de a se bucura din nou, siguranţa pe care o avea în braţele lui, mişcările lente cu care o mângâia până la extaz, răbdarea de a lungi momentul la infinit să simtă că e iubită, nu folosită, să fie conştienţi că există, că timpul doar acolo nu poate să-i grăbească, nu avea cum. Ei, îmbrăţişaţi într-o călătorie printre stele, urcau şi coborau, se înfiorau de atâta bine cu minţile învolburate şi vorbe pe care le rosteau printre săruturi spălate şi pe care se grăbeau să le pună la loc ca să dureze, măcar cât le trebuie să revină la realitate. Îmbrăţişările îi apropiau, erau numai pasiune, conexiunea profundă şi dorinţa constantă îi uneau, erau magnetice, aproape, şi mai aproape, de parcă le era teamă că dacă îşi dau drumul celălat va pleca pentru totdeauna. Plăcerea finală i-a descătuşat şi eliberat. Făceau parte din decorul de sunet şi lumină. Erau liberi, epuizaţi şi uimiţi de cât pot fi de fericiţi.  
Totul se termină când se întoarce Giovanni dintr-un sejur de o lună de zile pe care l-a avut într-un oraş, Sardegnia, program făcut înainte de existenţa Paulei, în urmă rămânând tristeţea şi durerea. Masimo pleacă în Tanzania, ea se căsătoreşte cu Giovanni şi pleacă împreună în Canada.  
Printre capitolele cu poveştile de dragoste dintre ea şi bărbaţii din viaţa ei, Paula nu uită să amintească anii copilăriei, cum s-au cunoscut părinţii ei, dragostea şi scenele erotice dintre ei, divorţul şi apoi viaţa alături de tatăl vitreg. Toate acestea au întărit-o pentru toate eşecurile întâlnite de-a lungul vieţii. De asemenea, nu uită să detalieze printre rânduri, datinile şi obiceiurile din satele româneşti, iar povestea cu fata care nu este domnişoară în noaptea nunţii şi este umilită prin trimiterea ei acasă a doua zi, impresionează. Asta pentru că nu întotdeauna fetele se căsătoresc cu cei pe care îi iubesc, ci părinţii sunt cei care le aranjează destinul.  
Un alt personaj feminin din roman este Catia, prietena Paulei, care, nici ea nu are noroc în căsnicie. Povestea de dragoste dintre ea şi arhitectul Mircea Manolescu se desfăşoară pe un plan paralel cu al Paulei. Catia, o tânără care terminase liceul îl întâlneşte întâmplător pe Mircea şi între ei se înfiripă iubirea pe care o mărturisesc amândoi unchiului Carol şi mătuşii Ileana, rude din partea Catiei la care stătea în gazdă. Mircea o plimbă prin Bucureşti, la muzee, restaurante, îi face cunoştinţă cu fratele lui nevăzător, Mihai, şi cu alţi prieteni, astfel ea, fiind o novice, acum, începe să cunoască tainele vieţii şi a oraşului Bucureşti.  
O cină pe întuneric este un eveniment plin de amuzament şi culoare, le spuse ghida. Pe întuneric nu sunteţi nevăzători, ci “ vedeţi “ cu celelălte simţuri. Un produs culinar câştigă un altfel de impact dacă îl analizaţi după miros şi gust. Acum vă invit să faceţi o călătorie cu noi în întuneric, de care veţi fi privaţi de cel mai important simţ “Vederea”, veţi avea o experienţă senzaţională, unică, cu celelalte simţuri: auzul, mirosul, tactilul şi gustul! Celelalte simţuri vor deveni mai prezente. Această experienţă a dumneavoastră va fi unică, o să simţiţi gustul desăvârşit cu adevărat.  
Spre deosebire de Paula, Maria Popescu face din personajul Catia o femeie care trece prin experienţe unice. Ea nu merge direct la pat cu Mircea, este curtată şi dusă în diverse locuri de care ea nu ştia, dar, când se căsătoreşte cu el este dezamăgită şi este o femeie nefericită. Căsătoria nereuşită cu Mircea, care era mult mai în vârstă decât ea, o face să se îndrăgostească mai mult de fratele acestuia care era mai tânăr şi nevăzător. Spre final, când Mihai are o intervenţie chirurgicală în America şi vede, vine la ea şi îi mărturiseşte iubirea, are loc o aventură între cei doi, apoi o cerere în căsătorie, cu acordul fratelui, care, îi acordă şi divorţul Catiei. Confruntarea între ei toţi o dezgustă pe Catia şi îşi dă seama că a intrat într-o capcană. Când să plece, se întâmplă o tragedie: cade pe scări şi se accidentează grav la cap. Vecinii o duc la spital iar cei doi nu s-au interesat de ea cât timp a stat în spital. Acolo îl cunoaşte pe viitorul ei soţ care avusese grijă de ea şi căruia îi murise nevasta.  
Ultimul capitol al poveştilor de iubire, este acela în care Paula, rămasă văduvă la vârsta a treia, îl întâlneşte pe Thomas prin intermediul naşei sale din America. Acesta îi trimite bani de avion şi Paula, încrezătoare, pleacă să-l cunoască.  
Paula ar fi vrut să aibă pe cineva pe care să-l facă fericit. Avea o mare resursă sentimentală care fusese acumulată pe parcursul vieţii din care dăduse în parte celor care au trecut prin viaţa ei, dar încă nu se epuizase. Poate teama că o să moară fără să poată goli sufletul şi mintea de sentimente, vise şi dorinţe o întrista. Cerea destinului, cerea pe cineva care să îndeplinească atâtea condiţii cât ar fi trebuit să aibă o persoană pe care o visase mereu lângă ea. Aproape imposibil să fie muritor. Lista era lungă, ridicolă, dar mai ales imposibil să fie cineva care să corespundă dorinţei ei sau ultimei sale dorinţe. Imposibilă, da, ştia că cere imposibilul, dar se încăpăţâna să ceară, ştia că undeva, trebuie să fie cineva care să fie aşa cum ea ar fi vrut.  
Cu toate că a trăit bucurii alături de el, lucrurile nu au ieşit aşa cum îşi dorea ea. Depărtarea dintre ei a făcut ca relaţia să se răcească. Se pare că şi partea materială a contat foarte mult din partea lui. Paula, deşi avea o casă în Canada, nu avea cont în bancă aşa cum avea el. Însă a rămas cu poze şi amintiri frumoase din întâlnirea lor:  
Au fost momente în care, pur şi simplu au uimit-o şi o bucurase. Cum să uite seara pe care i-a dedicat-o numai ei în faţa pianului şi a cântat pentru ea, şi numai pentru ea? Se încăpăţâna să creadă că totul a rămas în sufletul său şi nu le va uita nicicând. Era surprinsă doar că se emoţiona când se uita la poze şi lacrimi îi apăreau de parcă voiau să se interpună între vis şi realitate. Da, a fost realitate! Thomas, mulţumesc!  
Ca stil narativ, Maria Popescu foloseşte unul simplu, alert, uneori cu fraze lungi şi explicite, se simte că este la prima carte, nu are experienţă literară, dar este atrăgător, reuşeşte să capteze cititorul. Chiar dacă întâlnim unele exprimări în text din vorbirea mai veche, sunt particularităţi care dau veridicitate textului. Descrierile sale se axează mai mult pe latura scenelor de dragoste, ştie să emoţioneze cititorul cu ele, să-l ţină în tensiune până la epuizarea lor. Chiar dacă autoarea rămîne până la capăt în linia epică, simplă, fără digresiuni lirice (spre final, prin personajul principal, Paula, autoarea încearcă nişte poezii dedicate bărbaţilor), metafore sau personificări, întâlnim pe parcurs unele reflecţii filozofice documentate care dau o notă aparte fragmentelor respective. Maria Popescu necunoscând îndeajuns arta portretizării, personajele din carte chiar dacă nu au o bogată diversitate tipologică, psihologică, ele sunt descrise direct, pe parcursul naraţiunii în contextul dat.  
O felicit pe Maria Popescu pentru curajul de a scrie această carte şi îi doresc mult succes cu ea!  
 
Vasilica Ilie  
Ianuarie 2018  
 
Referinţă Bibliografică:
Poveşti de iubiri pasionale / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2578, Anul VIII, 21 ianuarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!