Ce mai face un inginer agronom în ziua de astăzi? Taie frunză la câini? Aş! Mulţi, după desfiinţarea C.A.P.-urilor s-au orientat spre alte activităţi (în cercetare spre exemplu), unii au plecat din ţară, alţii s-au angajat în unele ferme care s-au constituit din mai multe terenuri agricole ale ţăranilor date în arendă, sau, nu în ultimul rând, se ocupă de terenurile moştenite de la părinţi sau bunici, cu unelte proprii.  

Inginerul Florin Păstârnac este şi el un caz fericit. S-a realizat. Şi-a construit o vilă la aproximativ 35 de km de Bucureşti, spre Giurgiu, şi are 50 de hectare de pământ agricol. Dacă de amenajarea incintei aferente vilei s-a ocupat soţia ajutată de o prietenă care se pricepe în astfel de amenajări, de terenurile agricole se ocupă inginerul septuagenar şi câţiva muncitori pe care îi coordonează foarte bine.În fiecare an seamănă grâu, porumb şi floarea soarelui. Are şi un hectar cu vie, toamna vinde struguri, must şi vin. Are deja clienţi de la oraş.Pentru culturile de porumb şi floarea soarelui are sistem de irigaţii, fiind invidiat pentru culturile bogate şi frumoase. Porumbul, grâul şi floarea soarelui care îi prisosesc, le vinde. Are şi presă pentru ulei, pentru uzul familiei.  

La 60 de ani arată foarte bine: înalt, atletic, fără burtă, părul uşor cărunt, ochi jucăuşi, verzi, cu care încă mai cucereşte femeile, gura frumoasă, cu buze cărnoase şi o dantură îngrijită. Deşi nevasta lui, Livioara, aşa cum o alintă el, îl simte când o ia pe “arătură” şi îl ameninţă cu divorţul, acestuia nu-i pasă, se jură că tot pe ea o iubeşte. În afară de faptul că este un pic plinuţă, Livia şi-a păstrat ţinuta de doamnă, provenind dintr-o familie de intelectuali-profesori-, la rândul ei profesoară de limba franceză la un liceu bucureştean.  

Florin Păstârnac are cont pe facebook. În lista lui sunt numai femei una şi una. Într-o zi, la început de toamnă, din neglijenţă îşi lăsă laptopul deschis taman la pagina de facebook şi plecă în grădină cu treburi. Livia avea treabă la etaj. Trecu pe lângă birou, văzu laptopul deschis şi din curiozitate se uită. Ce văzu, se minună! Poze cu el şi diverse femei la restaurante, convorbiri pe chat, deşi la profil scria că este însurat. “Ale dracului femei, cum s-or fi ducând cu el dacă ştiu că este însurat? Femei de doi bani, cărora le place aventura!” Avea şi ea calculator, îl ţinea în living, la parter. Se făcu seară. După cină, Florin Păstârnac urcă în birou. Rămasă singură, deschise calculatorul repede, îşi făcu un cont pe facebook cu nume fals, puse o fotografie la profil găsită pe internet a unei dive şi începu să facă invitaţii.Încropi o listă de prieteni comuni cu ai soţului şi îi ceru prietenia. Florin i-o acceptă repede. Ea deschise chatul:  

- Mulţumesc pentru acordarea prieteniei, domnule Florin!  

- Cu plăcere, doamnă Laura, parcă aşa vă numiţi! Ce frumoasă sunteţi!  

- Mulţumesc pentru compliment, mi-au spus-o şi alţii dar nu sunt infatuată!  

- Acesta este adevărul!Vă pun două întrebări: câţi ani aveţi şi dacă sunteţi singură.  

- Domnule dragă, unei doamne nu i se pune niciodată o astfel de întrebare: “câţi ani are”. Cât priveşte a doua întrebare, sunt o femeie divorţată, funcţionară la o bancă şi locuiesc în Bucureşti. Am şi un copil în clasa a VIII-a. Acum, mă scuzaţi, mă retrag, mai am şi alte treburi. O seară frumoasă!  

- Ce repede mă expediaţi! Vă rog să mă scuzaţi dacă am deranjat cu întrebările.  

A doua zi pândi când soţul său urcă în birou. Deschise PC-ul şi intră pe facebook. Nici nu intră bine că “prietenul” Florin o abordă:  

- Sărut mâna, frumoasă doamnă! Ce mai faceţi?  

Şi a urmat o conversaţie de cunoaştere. Când conversaţia a mai avansat şi lui Florin i se aprinseseră “felinarele” după ea, la vreo două săptămâni îi zise:  

- Frumoasă Laura, s-au copt strugurii, am făcut uleiul presat la rece, vreau să vin la tine să-ţi aduc o lădiţă cu struguri, fructe, legume şi doi litri de ulei. Doar să-mi dai adresa, cunosc foarte bine Bucureştiul.  

Livia zâmbi. “Te-am prins aventurierule!” Îi răspunse scurt:  

- Mă voi gândi! Noaptea e un sfetnic bun. Îţi dau răspuns mâine seară.  

A doua zi, la şcoală, Livia a pus la cale planul de răzbunare împreună cu o colegă mai tânără. Acasă, după cină îl văzu pe soţul ei că urcă la etaj. Deschise repede PC-ul s-o găsească online când intră pe facebook. Florin Păstârnac o abordă imediat:  

- Sărut mâna frumoasă Laura, ce-ai hotărât?  

- Mâine plec mai devreme de la bancă, m-am învoit, copilul este după amiază la şcoală, poţi veni. Stabili ora, îi dădu adresa şi se scuză că se retrage. A închis PC-ul şi merse în bucătărie să pregătească o prăjitură cu piersici. Auzi paşi. Florin intră în bucătărie.  

- Ce faci, Livioara mea?  

- Pregătesc o prăjitură, mâine după ore merg la nepotul nostru să-l văd şi să-i duc şi prăjituri, ştii că-i plac prăjiturile făcute de mine!  

Lui Florin îi venea să ţopăie de bucurie: avea drum liber!  

Încărcat ca un Moş Crăciun, a doua zi se înfiinţă la adresa notată.O sună pe Laura la interfon. Aceasta îl aştepta cu uşa întredeschisă, în prag. O privi cu admiraţie din cap până-n picioare.  

- Sărut mâna! Eşti atât de frumoasă şi tânără, exact cum mă aşteptam!  

Îi fură un sărut pe obraz şi îi dădu florile, crizanteme din grădina proprie. Laura îl invită să intre. Când să păşească pragul, cu lădiţa de struguri la o subsuoară, în mâna cealaltă sacoşa mare cu legume, fructe şi două sticle de ulei, din spatele uşii apăru Livia pe holul de la intrare, aprinse lumina şi se postă în faţa lui.  

- Bine ai venit, aventurierule!  

Lui Florin Păstârnac i se păru că visează: se cutremură atât de tare ca şi cum ar fi văzut o nălucă, se dezechilibră, gata să cadă. Îi scăpă din mâini atât sacoşa cât şi lădiţa cu struguri. Roşiile, ardeii, vinetele, merele, prunele, nucile, cele două sticle de ulei începuseră să se rostogolească pe scări în jos, doar strugurii rămăseseră acolo unde au căzut: o parte pe prag şi o parte pe holul de la intrare. Lăsă totul baltă şi fugi la lift, fără să se uite înapoi, zicând în gândul lui: “Fuga e ruşinoasă dar e sănătoasă”, nu ştiu dacă voi scăpa întreg din această aventură.  

În urma lui rămăseseră cele două femei, fiecare cu câte un rictus în colţul gurii de la zgomotul fructelor şi al legumelor ce încă se rostogoleau ca o cascadă de apă de la etajul 5 până la parter.  

Vasilica Ilie