CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Unghia Chirei
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Este miercuri. Simt că mor. Nu mă doare nimic, dar simt că mor. Cum naiba să interpreteze cineva starea asta a mea? Nu te doare nimic şi simţi, aşa, dintr-o dată că mori. Şi dacă nu vreau să mor? Cine mă obligă să mor? Duşmanii? Ehei, ar dori ei să mor, dar nu mă las eu! Gata, nu mai simt că mor! Nuuu! Dar când ţi se întoarce stomacul pe dos, chiar de nu simţi durere, simţi că mori? Simţi! Bat în lemn că nu am murit. Am rămas doar cu o lehamite de zacuscă: să n-o mai văd în faţa ochilor! Doamne, şi mie care îmi plăcea zacusca... la nebunie!  
Astăzi am cumpărat un borcan cu zacuscă de la LIDL. Nu mai cumpărasem aşa ceva de ani de zile. De obicei o prepar eu cu mânuşiţele mele: am în congelator, pentru Postul Paştelui, vinete şi ardei copţi. Îmi pregătesc câte o porţie o dată la două săptămâni. Ies vreo două borcane de 400 de grame, uneori, când pungile cu vinete şi ardei sunt mai mari, ies chiar trei borcane. Luîndu-mă cu alte treburi, am uitat să scot pungile de marţi seara, din congelator. Le-am scos a doua zi de dimineaţă, adică azi. Când am plecat la supermarket, după prânz, nu se dezgheţaseră. Plecasem pentru alte cumpărături, nici prin gând nu-mi trecea să cumpăr zacuscă. Văzusem o doamnă înaintea mea că îşi pusese în coş câteva borcane cu zacuscă. Am întrebat-o: „aţi mai cumpărat, e bună?” şi mi-a răspuns: „e foarte bună!”. Ispita a fost mare. M-am lăsat influenţată şi am cumpărat un borcan. Mă uit şi cercetez eticheta. „Chira. Zacuscă de vinete”. Zâmbesc. Ei, aş! Îmi fuge gândul la personajul din povestea lui Panait Istrati, „Chira Chiralina”. Dacă şi producătorii folosesc numele personajelor din literatură, m-a nimerit, sunt curioasă cât este de bună. Cum ajung acasă, aşez cumpărăturile în cămară şi las borcanul cu zacuscă pe masă cu intenţia să mănânc mai târziu. La prânz avusesem ciorbă de lobodă şi tocăniţă de ciuperci. Curioasă, desfac totuşi capacul şi doar gust să văd cum este. „Să ştii că a avut dreptate doamna, e bună”, îmi spun în gând. Pungile cu vinete şi ardei nu se dezgheţaseră de tot, am luat vasul în care erau şi l-am aşezat pe un raft, la frigider. „Le pregătesc mâine, acum nu mai este nicio grabă”- continui să dialoghez cu eul meu. Nu mai era o urgenţă, acum aveam zacuscă.  
Vin la calculator, deschid un folder cu un manuscris pe care îl am în lucru şi încep să citesc cea ce scrisesem cu câteva zile în urmă, să pot continua proza care era spre final. Nu ştiu de ce mă gândeam la zacusca pe care tocmai o cumpărasem. Citesc şi încep să scriu. Scriu o frază, două, trei...Îmi fuge gândul iar la zacuscă. Am terminat proza. Personajul principal din proză moare călcat de o maşină. Dar eu? De ce simţeam că mor? Ce surpriză mă aştepta de aveam această senzaţie? Trecuse de orele 18,00, când îmi iau cina, de obicei. Merg în bucătărie, desfac borcanul cu zacuscă şi încep să fac sandwich-uri. Am pregătit câteva şi le-am aşezat pe o farfurioară, o pun pe o tavă şi merg la birou. Citesc din nou proza şi mănânc zacuscă. Mănânc şi citesc. Tocmai când mâncam cu poftă, se întâmplă nenorocirea: simţii ceva tare între dinţi. „Ce-o fi?” mă întreb. Doar nu o fi uitat coana Chira cotoare de vinete sau de ardei în zacuscă? Scot obiectul şi mă uit mai bine, studiindu-l: descopăr o unghie, cred că de la piciorul Chirei, că altfel nu-mi explic de ce era aşa de mare . Nu m-am mai gândit cum o fi ajuns în zacuscă. M-a apucat dintr-o dată o senzaţie de repulsie şi o căldură care îmi învăluia corpul: din stomac venea totul. Repulsia aia din stomac îmi umpluse tot aparatul digestiv cu intenţia de refulare. Reuşesc să ajug în baie. Mă apucase toate transpiraţiile, eram lac de apă. Simţeam că mor. Mi-am fixat bine mâinile de marginea vasului de WC şi am început să icnesc. Nu mă durea nimic, scoteam doar scârba aia din mine.  
Nu ştiu cât am stat acolo, cred că a ieşit tot ce mai era în stomac şi din ziua precedentă. Când am plecat din baie, eram sfârşită, aveam o senzaţie de leşin. Ce să fac? Mi-am adunat puţina putere pe care o mai aveam: mă imaginam un robot căruia i se terminaseră bateriile. Am luat un pansament steril, l-am udat cu puţin oţet şi l-am dat pe la nas. Am stat aşa, în pat, la orizontală, cu ochii închişi, pregătită de somnul veşnic. Dar nu s-a întâmplat. După vreo jumătate de oră mi-am revenit, mi-am recăpătat puterea: a fost ca şi cum mi-am reîncărcat bateriile. Toată seara am fost puţin ameţită şi nu am mai mâncat nimic. Am băut doar apă plată cu lămâie. Sigur că am aruncat unghia Chirei la gunoi, tot cu repulsie, dar nu mai aveam ce scoate din stomac. Nu voiam să mă mai gândesc la unghia aia neagră pe care o studiasem cu atenţie să văd ce este până la urmă.Pun muzică, stau la orizontală şi mă străduiesc să visez la altceva, mai frumos. Aiurea! Gândul mă ducea la toate aceste alimente pe care le cumpărăm din magazine. Şi totuşi, le cumpărăm, sunt hrana noastră cea de toate zilele.  
 
Vasilica Ilie  
Referinţă Bibliografică:
Unghia Chirei / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2280, Anul VII, 29 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!