CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Propoziţiile de iarbă în poemele lui Petre Ion Stoica
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Poetul Petre Ion Stoica a debutat târziu, la 60 de ani cu un volum de versuri intitulat „ Păpuşi de tutun” iar acum, iată-l la al doilea volum, intitulat „Propoziţii de iarbă”. Cartea a fost publicată la Editura „Armonii Culturale”al cărei director, Gheorghe A. Stroia a scris şi o prefaţă frumoasă şi consistentă. Am citit şi volumul de debut care mi-a plăcut, având în vedere că eu, ca şi autorul mi-am petrecut copilăria la ţară, în Bărăganul ialomiţean, poemele fiind legate de copilărie, părinţi, bunici, tradiţii, obiceiuri, cu imagini stilistice bine stăpânite.  
Îmi place titlul volumului de faţă, este o metaforă frumoasă, o asociere între firele de iarbă şi cuvintele poetului care se încheagă în „propoziţii simple” să poată fi citite de „dimineţile somnoroase”. Oricât ar fi ele de harnice (firele de iarbă) nu ajung să formeze fraze pe la „amiază”, rămân „fire de iarbă cu gust de vocale” care seamănă cu un „semn de mirare”. Firul de iarbă care reprezintă verdele, culoarea speranţei, poate fi în poezia lui Petre Ion Stoica chiar fertilitatea versurilor sale: poate fi sensibil, firav, în bătaia vântului sau poate fi puternic, chiar un şiret de la „pantoful lui Dumnezeu”, care „Ştie cel mai bine/ Cum să aşeze Istoria toată/ La picioarele Sale!”.  
Dacă la primul volum, mesajul poemelor este după sintagma lui Lucian Blaga, „veşnicia s-a născut la sat”, în acest volum „Veşnicia nu mai este ce a fost!/A ajuns, iată,/ O colonie de zilieri!”, poetul schimbând total registrul. Poemele sale nu sunt pasteluri, sunt trecute discret prin anotimpuri, ele îşi caută sensul, drumul, lumina, credinţa, echilibrul şi toate acestea pe pământ, în om, nu în aer.Dragostea pentru poet”e o pasăre vie”/îi ţiuie urechile/Aici jos, prinsă în piedici/De către noi, cei care ne hrănim comodităţile/Cu urzici şi ştevie”... dar sunt pline şi de întrebări. Cât de pământean şi puternic este omul când îşi caută drumul, menirea în viaţă, acesta întreabă talpa:„Cum este să fii puternică,/Tu, care/ Porţi vulnerabilitatea/În călcâi/ şi aici fac o paranteză: (mă duce gândul la legenda cu zeiţa Thetis, mama eroului grec Ahile, care, în grija ei de a-l apăra de orice primejdie, l-a cufundat într-un râu a cărui apă îl făcea invulnerabil. Dar zeiţa, l-a prins de călcâi, aşa încât Ahile a devenit invulnerabil, cu excepţia călcâiului de care l-a ţinut Thetis. Eroul a murit în războiul Troiei, nimerit de o săgeată tocmai în călcâi). Şi aici, în poezie, această sintagmă serveşte spre a semnala locul vulnerabil, punctul nevralgic al tălpii: „Oare cum e/Să fii talpă/Să săruţi atâta glod/Ca pe nişte icoane/Tu, care/Nu eşti o preacuvioasă?”  
Pe lângă culoarea verde pe care o atribui firelor de iarbă din anumite versuri, ceea ce o traduc prin anotimpul reînvierii şi al speranţei, albul invadează poemele în cartea lui Petre Ion Stoica, ceea ce îţi dau acea senzaţie de linişte şi candoare: îngerii care aleargă în vis cu poetul pe o câmpie, florile de salcâm asociată cu lumina din privirea senină, lumina zăpezii văzută prin „plicurile albe cu pliuri albastre”, iepure alb, lumina neonului, amintirile ca nişte „fuioare albe de lână”, zăpada ca nişte „păpădii albe”, „lumina crucilor albe”. Iată, la un moment dat, culoarea albă este chiar emoţia, bisericile sunt albe, la fel ca iubirile şi merită să fie citată toată poezia „Bisericile noastre albe, iubirile”:  
„Întotdeauna Iubirea e albă, albă/ Aici nu se intră cu bocancii,/ Se intră în picioarele goale,/Unse cândva cu mir,/ Într-o biserică, aţi ghicit/Şi ea albă, albă!/ Aici nu poţi pătrunde/Decât cu Dumnezeu/ De mână,/Cel care/ Văruieşte în taină/ Chipul iubirii şi pereţii/ Bisericilor noastre albe!  
Şi, ca să continui acest periplu al culorii albe în poeziile lui Petre Ion Stoica, până şi dimineţile sunt albe „ca un batalion de surori medicale”, „coala albă de scris/Pare o memorie ştearsă/ De o boală fatală/Uneori!”, „maculatoarele sunt nişte rogojini albe aşezate sub duzi”, „privirea senină albeşte hârtia” etc, iată, sunt imagini atât de blânde, liniştitoare, împletite cu acea culoare verde a ierbii, iarbă care prinde osânză şi se îngraşă şi „Nu o paşte decât liniştea/ Şi aceea sfioasă în cimitire”.  
Poeziile din volum nu au un ciclu continuu aşa cum am citit de curând poezia lui Dan Tipuriţă care s-a născut în „intimitatea genetică a cromozomilor” unde „îngerii şi-au hrănit cândva cu ele grădinile biogenetice”, o poezie filozofică, cu versuri lungi, la poetul Petre Ion Stoica poezia este scurtă, (iată, sunt „propoziţii de iarbă”), dezinvoltă, provocatoare, iscoditoare, cu întrebări, uneori retorice, o poezie care te încarcă pozitiv, luminoasă, uneori discretă, ca şi cum, trebuie să mergi în vârful degetelor să n-o trezeşti. Versurile par simple la prima citire dar sunt profunde, imaginile lor fiind îmbogăţite stilistic şi pline de simboluri. Uneori găsim şi un subtil umor şi aici este de remarcat poezia „Provocarea lui Arhimede”: „Mă urmărea cândva/Cugetarea lui Arhimede:/Daţi-mi un punct de sprijin/Şi voi muta pământul din loc/Dacă se găsea un nebun/Să-i dea punctul acela de sprijin?/ Ne trezeam flotanţi pe altă planetă!”  
Luate ca întreg, versurile din volum relevă o sensibilitate a poetului (chiar dacă acesta este la maturitate) pe care ştie s-o folosească, dezvelindu-şi oglinda sufletului cu sinceritate şi dezinvoltura unui nostalgic, care, iată, revine, în unele poeme cu frânturi din copilărie, nu este un visător cum sunt alţi poeţi, este un pământean cu rădăcini prinse bine în glia strămoşească. Lumina, iubirea, credinţa sunt conceptele cu care îmbracă versurile din volum, creind imagini frumoase şi umane ca şi cum ai bea apă dintr-un izvor cu apă cristalină.  
Îl felicit pe autor pentru ambele volume şi şteptăm şi alte cărţi de poeme în care inspiraţia să fie la ea acasă! Mult succes!  
 
Vasilica Ilie  
 
Referinţă Bibliografică:
Propoziţiile de iarbă în poemele lui Petre Ion Stoica / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2137, Anul VI, 06 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!