CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593



Acasa > Impact > Libertate >  





Iertarea
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A ierta sau a nu ierta,  
 
Aceasta’i...  
 
Motto: „Iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine“
Unii iartă prea repede, alţii nu o accepta nici pentru sine.. Iau totul din păcate tot cum le vine.  
  
Iertarea fără cataharsis nu exista!! Ea trebuie să fie eliberatoare şi luminatoare în sufletul ce iartă.  
  
Iertarea este un act divin prin care un simplu muritor de rând săvârşeşte un act atât de înălţător şi de dumnezeiesc pe cât poate face Creatorul cu creaturile Sale în prea marea Lui milostivire.
Iertarea atât de necesară, atât de mult emisă, dezbătută şi discutată în acest timp, oare cât de mult putem spera că se întâmplă? "A ierta greşiţilor noştri" aşa după cum este rugăciunea, psihologic este foarte eliberator pentru noi, în fapt se întâmplă anevoie şi nu întotdeauna corect.. În primul rând corect pentru propriul suflet.  
  
 
 
Aşa după cum cei care invidiază doresc şi ei a fi invidiaţi, incat pe cine invidiază ei parcă tot timpul i-ar ierta pe cei... (din a doua) indiferent de ce anume grozăvii, batjocuri şi tepe le-ar trage.. iata un scenario al “iertarii involuntare chiar manata insinctiv de ..un interes? Orb, poate..deoarece, parca complexul de inferioritate nu li s-ar reduce din intensitate decât printr-o “ascendenta” creată de o minte care de fapt nu vede propria propasire altfel, sau da, dar o doreste si asa..nu poate vedea realitatea.. În speţă realitatea aceluia “stimat, invidiat, ba chiar se aduna multe într-o minte cam.. se pot strange atâtea iluzii/calităţi, pe care chiar cel care a fost trădat şi ce a tot suportat atâtea să le confecţioneze singur la adresa celui invidiat. Cam rar să poată trăi cu propriul Destin, sau sa vada clar cum e tratat de catre cel.., de cele mai multe ori un Destin mai minunat decât a celuilalt, daca ar putea face rabat de episodul cu acel.. In loc să-şi lase astfel la voia întâmplării invidia ce se autocompenseaza cu aşa zisa iertare.  
  
Cel care trăieşte prin valori, Destinul lui bun, talanţii lui, meritele şi capacităţile şi toate ale lui, oare să aibe aşa tindere absurdă de a-şi face rău printr-o absurdă "stimă şi iertare..? Din păcate câte femei nu fac aşa, tocmai că li se pare că grosolănia şi "puterea prin care sunt tratate/ trădează e semn e “putere cu care la un moment dat le-ar proteja.. Însă, cum nici nu ţin cont că ele sunt primele victime ale acestei.. nesimţiri în fond, prin care se tot intra în forţă pe propriul lor teritoriu. Deci, e oar o forta (nesimtita, grosolana)..nu putere.  
  
 
  
Apare astfel iertarea facilă..  
  
 
  
Capacitatea de a ierta e mai mult decât o invidie şi un mod e automolestare/batjocură prin care nu se poate lăsa în urma molestatorul.. de fapt.  
  
 
  
Pentru că tot văd “păreri despre iertare... şi, sunt atât de multe încât te ia groază..  
  
 
  
Pentru că mila(de care e capabila tot victima…in mo straniu, da) şi iertarea uşoară fac de fapt mai mare rău şi decât răul în sine.. în primul rând prin acceptarea şi tolerarea tot mai crescută a unui.. Rău ce tot crează disensiuni şi probleme în societate.  
  
 
  
Pentru că iertarea autentică corespunde cu iertarea proprie în mod profund, stimă şi siguranţa că o meriţi, lăsând deoparte, fără o minimă preocupare a ce mai face cel care i-a făcut atâtea, neuitând desigur.. îl iartă pentru a se elibera pe sine.Fiind necesara astfel nu identificarea cu un ins indoielnic d.p.d.v. etic,cu acuzele si imaginile proiectate asupra,deoarece acesti egoisti ii fac pe toti cum vor..  
  
 
  
Falsele iertări înseamnă:  
  
 
  
Trambalarea in acelaşi cerc vicios, în care cel care chipurile iarta (mai putin pe sine), chiar spune “ori ierţi ori nu ierţi!” ca şi când ar fi spus nu ştiu ce megamaxima.  
  
Tot intra in cercul vicios fără conştiinţă deplină a modului cum e tratat mereu, a ce singur îşi ştirbeşte, că-şi da singur în cap prin acceptarea unor “scuze false, rudimentare, perimate,.. inexistente in fond ca simţire(asta daca le’a si emis.. insa, da, din pacate “fortosii ca sa mai profite ar spune si ce au supt la..) , practic cel care iartă uşor nu sesizează în ce... intră, poate iar şi iar.. dar, mai ales nu “miroase/intuieşte răul pe care-l face.. mai ales sieşi ;  
  
 
  
Toleranţa tot mai crescută faţă de greşelile gresitorului;  
  
 
  
Nerecunoaşterea resentimentelor şi a emoţiilor negative ce reies din greşelile celuilalt.. ba, la unii ştergerea lor din memorie, “lovirea şi certarea inimii proprii dacă nu poate să mai “iubească ..pe gresitorul odios..;  
  
 
  
Demnitate tot mai scăzută in progresie geometrică cu modul în care minciunile, tracasările şi manipulările cu falsele iertări sunt tot mai mari;  
  
 
  
Amăgiri tot mai mari, iluzii enorme legate în progresie aritmetică cu amăgirile, “iertările, minciunile precum că va face aşa şi aşa;  
  
 
  
Nesesizarea profitului celui care tot greşeşte, care ar spune cate’n luna şi ar promite şi ar tot…, pe când capul îi e doar la alt şi alt profit.. deoarece, a găsit “terenul propice;  
  
 
  
Cel mai grav este că cel care “iartă astfel nu se iartă pe sine, nu accepta situaţia în care a fost păcălit, amăgit şi crede altceva decat trebuie..ca ar schimba ..in loc ca e musai sa vada ca a fost cam..credul, naiv, ca trebuie sat raga o linie , ca sa invete ..in primul rand sa nu se mai arda! Sa ierte, dar nu sa uite!;  
  
 
  
Numai iluzii, NIMENI NU POATE SCHIMBA PE ALTCINEVA DACĂ ACELA NICI NU VREA! Mai ales.. dar, dacă mai are şi gânduri ascunse, mereu să profite şi de colo şi de colo..  
  
 
  
Nevederea exactă a celui care a greşit, iar profită, iar.. dar, tind să cred că nu e atât vorba de incapacitatea distingerii realităţii celui care a greşit, pe cât este vorba de propria ‘capacitate de iluzionare a celui care spune astfel că “iartă...  
  
 
  
Pentru că iertarea presupune:  
  
 
  
În primul rând acceptarea situaţiei grozave;  
  
Mergerea mai departe fara..ca oricum cel ego tragea in jos  
  
 
  
Acceptarea propriilor slăbiciuni atunci când a fost.., vederea realităţii şi mai ales a celui care a greşit;  
  
Constientizarea situatiei grozave, si punerea vinii cui o merita exact!;  
  
 
  
Gravitatea faptelor în raport cu durerea pricinuită cântărita corect; In acelasi timp lipsa fricii de manifestare a “bagajului frustrant, ranitor… deoarece lipsa unui eventual asa zis repros, sau nedarea,redarea vinii aceluia care o merita, face ca rumoarea, chiar vina atace propriul eu…!;  
  
 
  
Neiutarea durerii cât şi faptul a cât de dorită a fost de cel gresitor, căci dacă faptele ce au rănit au fost cu conştiinţa deplină, sau cu vorbe ce maschează aceasta, precum că “se mai întâmpla..!” (asta nu e o scuză de om normal! Cu atât mai puţin de iertat pe baza ei, pe când gresitorul e mânat fără scrupule doar pentru profitul propriu..)  
  
 
  
Cel care are de iertat vede exact cum a fost tratat şi ar mai fi.. se iartă mai ales pe sine, dar nu uita că să nu I se mai întâmpla iar; mai ales nu crează iar precedentul prin facila(deci, slaba iertare resimtita de insasi gresitor, ce poate astfel gandi despre inselat ca mai merita o teapa..) lui iertare să fie iar păcălit, minţit, trădat, înşelat, etc.;  
  
 
  
Cel care are de iertat conştientizează că printr-o iertare facilă a celuilalt e pasibil de a fi înşelat , dar nu numai el, ci şi altcineva, mai ales că îi crează gresitorului condiţii prielnice de a tot greşi.. deoarece IERTAREA FACILĂ ÎL ŢINE LEGAT PE GRESITOR DE ACELEAŞI GREŞELI! Gresitorul umbla astfel în acelaşi climat sufletesc însoţit de acelaşi plăceri (de om primitive..pentru care de fapt inseala) de ale face.  
  
 
  
Astfel, exista clară vederea că printr-o iertare facilă nu face bine nimănui şi mai ales vederea clara ca iertarea facila nu inseamna iubire(fiind chiar impotriva iubirii de sine, nu e iuire nici pentru…daca astfel chiar il recompenseaza pentru ce a facut), pentru că nu are cum.. Iubirea presupune să vrei binele tuturor, parcă.. mai ales dorinţa arzândă de schimbare a gresitorului;  
  
 
  
Ierţi şi laşi..! Pentru a nu te mai arde, pentru a nu mai repeta neiertarea proprie... dacă gresitorul nu a făcut mortificaţii, nu simte că a greşit şi nu I se distinge Schmbarea..! nu are cum daca in aceleasi “placeri se scalda;  
  
 
  
Astfel, Iertarea, Nu presupune:  
  
 
  
Reluarea, reintrarea în acelaşi cerc vicios;  
  
 
  
Credinţa că vei reconstrui ceva cu cel care a tot... dacă schimbarea nu e atât de vădită(tot fiind aceleasi placeri/greseli..), dar mai ales propria iertare... asta dacă nu vrei tot singur să fi şi ajuns mai jos... mai dezapreciat, desconsiderat de către profitor;  
  
 
  
Credibilitatea şantajului celui gresitor precum că ‘din cauza faptului că nu I’ai fi dat ceva la momentul respective şi nici pe atât darea, ofertarea.. până nu este schimbarea atât de voita încât să te orbească prin evidenta;  
  
 
  
Nerecunoaşterea resentimentelor, a furiei, urii.. care prin aceasta se întorc împotriva propriei personale;  
  
 
  
Nu presupune negarea propriilor trăiri, răniri, eşecul... dar, vele clar că e legat doar de cel care;  
  
 
  
Nu presupune negarea dreptului de a te simţi lezat şi automat îndreptăţit de aţi face dreptate/cere drepturile.. mai ales cele încălcate grav!;  
  
 
  
Să accepţi scuze stupide şi tâmpe de cum sună.. repet, faci mai rău lumii, cât şi gresitorului chiar  
  
 
  
Nu înseamnă iertare atunci când „Te iert” vrea să spună de fapt „Să nu crezi că te las să-mi mai faci rău vreodată!” (iertarea falsă) (Enright, 2008). A ierta nu înseamnă neapărat a reconcilia. Nu putem schimba trecutul, dar suntem capabili să iertăm fără să uităm (Schützenberger, 2014).  
  
 
  
Ci presupune:  
  
 
  
Aa vedea exact gravitatea faptelor fără a te simţi vinovat că, aşa precum spune cel ce dă vina, ai creat vreun precedent al greşelii celuilalt  
  
 
  
A fi liber (după cum este şi familia cuvântului din care îşi trage sensul  
  
 
  
Psihopatologia iertării, atât e vastă, include: incapacitatea de a ierta, iertarea prematură, iertarea excesivă, pseudo-iertarea, căutarea implacabilă de iertare, capacitatea de a accepta iertarea, incapacitatea de a căuta iertarea și dezechilibrul dintre capacitatea de iertare de sine și iertarea altora..  
  
 
  
În fapt, neiertarea proprie, dorinţă e reconstrucţie (pe temelia > cenuşa), include la propriu neiertarea altora.. Dacă atâţia s’ar cerceta mai bine pe sine şi-ar da ei seama că ei sunt “terenul fertil” pentru atâtea alte otrăvuri umane care se propagă în societate.  
  
 
  
 
  
Foto : "Mana lui Dumnezeu" Michelangello  
  
 
Referinţă Bibliografică:
Iertarea / Valerian Mihoc : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3749, Anul XI, 06 aprilie 2021.

Drepturi de Autor: Copyright © 2021 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valerian Mihoc
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!