Dintr-o întâlnire de ideatică substanţă a rezultat o prietenie, iar dintr-o simpatie a ideilor s-a născut o carte... Poate că, niciodată vitregiile prin care vor mai fi nevoite să treacă cele două neamuri surori fiind ele una dincolo şi alta dincoace de Prut, râul ce sigur n-ar fi dorit el să despartă... spre exemplu o aşezare românească de una moldovenească – Ungheni - un oraş şi un sat, care odată erau una, chit că de-o parte şi de alta a malurilor râului (...), nu chiar tocmai acestor lucruri va putea exista vreo disociere a colaborării acesteia frumoasă şi nu întocmai din interior, nicidecum..! Poate că, la fel de mult va mai lua ca guvernările (cam prea ineficiente de-a lungul vremilor) celor două ţări surori să pună în acţiune măcar un mic sunet de unitate dintre multiplele cuvinte ‘înălţătoare’ folosite în exces la manifestaţiile sau la adunările cu acest scop, căci asemeni marilor puteri ce au avut interesul să le despartă, aceştia cu atât mai mult au dez/interese să le menţină în aceiaşi formă şi în consecinţă, poate că, nimic nu se va schimba vreodată în ceea ce priveşte unitatea celor două ţări... Însă, ceea ce nu poate face statul, numai la un singur om există posibilitatea de a o împlini prin sine!
Din fericire însă sufletul e liber faţă de acestea şi poate zbura, poate străbate spaţii îngrădite, îndiguite şi granitificate prin multiple interese obscure de putere şi altele care se ştiu prea bine.. Sufletul nu are graniţe, ci trupul. Chiar trupul fiecărei persoane de pe teritoriile acestor tărişoare cu destin dramatic, deoarece, chiar de nu a existat o voinţă expresă pentru acesta dezbinare, indiferenţa şi indolenţa (cu sens mai mult de nepăsare) a făcut mai mult rău decât vreun minim bine. Nevoile şi interesul pentru satisfacerea acestor nevoi trupeşti, ne fac să uităm de cele sufleteşti de cele mai multe ori, despre faptul că este de o anumită origine, iar originea lui are o provenienţă teritorială inseparabilă de spiritul colectiv născut pe un anumit teritoriu – aceasta reprezintă organigrama sufletului!
Din această înaripare a sufletelor noastre, ziceam că s-a născut o carte. Un act reuşit de colaborare, care în ciuda anumitor nuanţe de culoare poate neasemănătoare de mentalitate, de ‘diferenţe’ chiar (impuse a fi aşa de-a lungul vremilor - în R. Moldova), de distanţe de tot felul, şi chiar în ciuda altor condiţii neplăcute (precum probleme de sănătate), totuţi s-a împlinit! Cu siguranţă că vom mai asista cu toţii la astfel de ‘acte’.
- ’’SOLOMIA’’ de Maria Burlacu/’’SĂRACUL…LA INIMĂ’’ de Mihoc Valerian (versuri si nu numai, A5 -clapetat, 96 de pagini), este o carte în oglindă, ilustrațiile și coperta - maestrul Panduru Ion.Editura - Armonii Culturale, prin persoana domnului Stroia Gheorghe. -Mulţumim tare mult!
Un ‘fruct’ de sentimente îngemănate pe lungimi de undă asemănate, chiar fiind la sute de kilometri ‘emiţătorii’ undelor (respectiv unul de altul), de pe via Constanţa-Chişinău. Această carte în oglindă credem că este o dovadă a unităţii şi a prieteniei ce a trecut peste toate barierele amintite, iar o altă dovadă şi mai convingătoare este că ea va continua, aducând la ‘lumină’ alte conţinuturi mentale asemănătoare ca şi coloratură de neam, credinţe, valori, ceea ce de altfel reprezintă şi esenţa inspirărilor reciproce. De aceia, lansarea se va face pe un ‘pod’ nesuspendat al celor două localităţi – Ungheni...
Prefaţa - SĂRACUL…LA INIMĂ
"Mi-am adunat gândurile albe, în cel mai luminat locușor al minții mele, pentru o misiune specială. Voi încerca să exprim cât de măreață și profundă este poezia, prietenului meu Valerian Mihoc. Cât de frumos este să citești o poiezie de a lui, ca apoi să nu te mai poți opri din citit odată ce ai citit măcar puţin, chiar de spunând el cât este ’’Sărac...’’. Şi, cât de important ar fi să ne hrănim în fiecare dimineaţă cu o doză de sublim poetic, iar după ce soarele își adună razele ce devin reci din fierbinți, ascunzându-se după orizontul purpuriu, înaine de a ne pierde în visele colorate ale nopţilor, de ne-am delecta cu un vers dulce de ’val’ ce merge ’’...la inimă!’’, ar fi cel puţin relaxant. Eu asta fac de o vreme și viața mea a prins culoare.
Alerg prin grădina cuvintelor lui în căutarea celor mai potrivite slove asemănătoare cu cele înscrise sufletului meu şi pot rezona la comun, sau chiar pot fi în ton vibrânde cu lăuntrul meu, pentru a descrie la justa valoare opera prietenului meu, a fratelui meu. Dintotdeauna m-am consiterat a fi cu sânge românesc, zicând tare că locuiesc în R.M., adică în România Mare. Deoarece, acum mă simt onorată de colaborarea celor două maluri de peste Prut, întrupate în noi.
Ceea ce îl face să fie unic, este ușurința de a așterne versul pe hârtie, indiferent de diversitatea poeziei, căci simplitatea ei ce poate ajunge uneori complicată, sună atât de familiar... Orizontul larg și cuvintele calde ne pot lasă să descoperim farmecul poeziei lui, o lume plină de sens și rațiune, răspunsuri la întrebări, balade vii, chiar și povești trăite de el, dar nu întotdeauna descoperite la o primă privire…
-Călătorie frumoasă pe Val-urile lecturii!" – de Maria Burlacu
Prefaţa la – ‘’SOLOMIA’’
Comparativ cu Salomeea, fica reginei israelite ce părea şi ea inocentă, dar de o naivitate ce s-a asociat cu ’’întunericul... Solomia, apare întocmai ca s-o contrazică, dacă printr-o luptă absurdă a contrastelor ajung într-o opoziţie directă. Deoarece, numai printr-un dans al cuvintelor ea nu cere jertfă şi nici măcar nu caută seducerea prin ‘mişcări’ cam „golaşe”, chiar fiind frumoase, ca apoi să-şi poată induce dorinţa precum prima menţionată. Solomia în loc de jertfă sugerează împlinirea prin Frumosul oricărei clipe pure a prezentului, solicitând trăirea vieţi pe care o ai în cadrul momentului, transformarea lui, descoperindu-i gingăşia în orice timp chiar urât sau oricât de greu. Solomia întocmai că impresionează prin candoarea gândului nevinovat, prin ‘mişcările’ gingaşe şi vibrante din ‘dansul’ cuvintelor pure, valsul vieţii sublime - arhisuficient, dar simplu, punând la îndoială rostul lumii fără de rost, făţărnicia, atitudinile împopoţonate şi împovărate de orgoliu, superiorităţi – ireale, deziluzii aiurite şi ponosite, ş.a.m.d. . Toate acestea făcându-le prin simplitatea dulce a cuvintelor, cea spusă printr-un surplus de farmec (redat şi de acordarea justă a sensurilor), suscitând o dispoziţie pozitivă şi încântătoare precum versurile.
Chiar mă întreb, dacă nu cumva atunci când vedem cuvinte simple trecem peste, ca şi când noi am fi înţeles... déjà? Pentru idea de cititorii mai ‘pretenţioşi’, pot spune dinainte că punctuaţia ‘săracă’ vine precum colateralul principiu simplu din care izvorăsc şi aceste versuri. Ca într-o paranteză fiind spus : 10 pentru context, dar 4 pentru text… după cum comentau chiar însuşi profesorii pe care i-a avut domnişoara, Maria.
Ori,
Aceste drăguţe poezioare,
Ce nu-s texte prezicătoare,
Ne înfăţişează două realităţi,
Una globală şi a unei entităţi,
În sine stătătoare cu autonomie
Măriuţa şi Moldavie...
de –valerian mihoc
Din Cuprins ‘’Solomia’’ câteva titluri:
Prefaţă
De Crăciun
Cu tine de Anul Nou
Aho… Aho
Anii
Mă doare
Gânduri
Ce eşti tu, Dragoste?
Din cuprins - SĂRACUL…LA INIMĂ:
Săracul
Chipul tău
Iubeşte-n curaj
Un gând
Şoapta mea
Oricât...oricând
Cerul meu
-Armonii Culturale-
Încă un VIS ÎMPLINIT!
Mulţumim din inimă (de cea ‘săracă’) colaboratorilor!!
Pentru cine o doreşte, ea se găşeşte pentru fiecare într-un fel sau altul, dacă faceţi cererea expresă..
m_valerian@yahoo.com
