CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Copii >  




Autor: Valeria Iacob Tamaş         Ediţia nr. 3254 din 28 noiembrie 2019        Toate Articolele Autorului

Aris, copilul cu suflet de aur și Moș Crăciun
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Povestea nu începe acum, ea a început într-o zi frumoasă de primăvară timpurie , chiar în ziua-întâi de mărțișor, când un copil cu părul cârlionțat și ochi de albăstrimea cerului fu adus în casa pădurarului și a soției sale de Buna Barză. 
  
Un copil dorit și așteptat cu dragoste, deoarece știm cu toții și fără a fi prea înțelepți că o casă fără copii este foarte tristă. Râsul copilului umplu încă din prima clipă golul și veselia puse stăpânire pe casa până mai ieri de bucurii pustie. Venită taman la granița dinspre iarnă spre primăvară barza il aduse învelit într-o căciulă albă și mițoasă de miel, și-i puse și-un ghiocel alături, să-l dea măicuței lui în dar. 
  
Bucuria părinților lui de atunci avea să fie și bucuria noastră, deoarece această mică și firavă făptură avea să fie salvatorul bucuriei a milioane de copii. 
  
Copilul se numi Aris, așa socotise mama lui că va fi un nume care îi va purta noroc în viață și îi va aduce numai fericire.Nu se înșelase, deoarece micuțul Aris creștea într-o zi ca alții în trei și era drăgăstos, frumos, cuminte și prietenos și cu oamenii dar și cu toate vietățile. De aceea nu ne miră că iepurașii îi aduceau câte un morcovior sau câte un coș plin cu lăptuci proaspete, veverițele veneau cu poala plină de nuci și alune, moș Martin îi aduse un borcănel de miere de albine din rezerva lui personală iar puiul de căprioară își împărțea cu Aris ulcica lui de lapte. Soarele își trimitea pleiada de raze să-i gâdile tălpile pruncului, că tare-i plăcea râsul copilului, își începe și-și sfârșea ziua lângă pătuțul lui.Luna venea în fiecare noapte să-i pună pe frunte sărutul de somn ușor iar luceafărul de ziuă era primul care să-i ureze copilului bună dimineața. Era Aris un copil foarte iubit, așa că pe unde trecea când făcea primii pași creșteau numai flori alese, una și una , parfumate și colorate, iar soarele poleia în aur acoperișul casei, încât mica căsuță a pădurarului părea un palat în miniatură iar copilașul un prințișor din poveste.Un râu cu apă cristalină trecea prin curtea casei aducând în undele lui parcă toate bucuriile și ducând la vale toate necazurile și grijile casei. 
  
Creștea Aris, creștea acolo în inima pădurii, între animalele ei, unele mai pașnice, altele mai fioroase, dar el le iubea pe toate și se împrietenise până și cu doi puișori de șarpe care locuiau sub talpa casei. Nu avea teamă de nimic.Se plimba prin pădure și alerga peste tot ca prin curtea casei, deoarece avea prieteni peste tot.Cum iubea animalele avea mare grijă să nu le lipsească nimic.Învățase de la tatăl său cum să le îngrijească și să le ajute la nevoie.Mama sa îl învățase să cânte, și cânta atât de frumos încât păsările cerului se opreau din zbor și-i ascultau pline de încântare glasul. 
  
Deoarece și-n pădure viața e grea și plină de pericole întâlnirea cu un om bun le umplea sufletul de fericire.Oamenii răi întindeau capcane animalelor și păsărilor, și nu de puține ori el le scăpase pe bietele făpturi din ghearele morții.Nu-i era frică de nimic, și avea mânuțele atât de pricepute încât punea la loc într-o clipă o aripă ruptă sau un picior, oblojea rănile cu ierburi numai de el știute , avea milă de durerile animalelor și era mereu acolo unde era nevoie de el, într-un cuvânt era un copil și cu mâini dar și cu inimă de aur, de aceea toate viețuitoarele de micul șoarece până la vulturii din creste îi purtau aleasă recunoștință. 
  
Ce am să vă povestesc eu acum s-a întâmplat într-o iarnă când viscolul pusese stăpânire peste pădure. Fioros și nemilos sufla cu ochii roșii de ură .Nu-i era milă de animalele care sufereau de foame și de frig.Se dădea mare și se purta la fel ca un om puternic dar fără inimă și minte. Nu vedeai o cărare, abia de se zăreau vârfurile brazilor ieșite de sub nămeții purtați de ici colo de către vânt.Și tocmai atunci avu loc întâmplarea. 
  
Era Noaptea de Ajun și Moș Crăciun pornise în marea lui aventură anuală, marea expediție aducătoare de bucurii, adică pornise să ducă mult așteptatele daruri copiilor.Vântul viscolise zile în șir iar sania lui zburătoare trasă de reni a fost prăvălită din înaltul cerului și ajunse taman pe fundul unei prăpăstii.Se chinuiau renii să iasă de sub omătul ce le ajungea până la gât, dar pas să poată. Când reușeau cât de cât Crivățul mai arunca un munte de zăpadă. Tot chinuindu-se își juliseră picioarele care sângerau înroșind zăpada.Viforul exalta de bucurie.Inima lui de piatră se bucură doar când stăpânul ei face grozăvii. Cine să le sară în ajutor pe o asemenea vreme decât un copil crescut în mijlocul pădurii și obișnuit cu vitregiile iernii.Așa că atunci când o veveriță care văzuse totul din vârful celui mai înalt stejar îi povesti pățania Moșului , copilul se duse acolo unde era nevoie de el.Vai sărmanul Moș Crăciun , era alb de omăt, din mantia și căciula lui se mai vedeau doar petice, iar renii erau deja slăbiți de la atâta efort, de a se ridica iar în înaltul cerului. 
  
Aris nu stătu pe gânduri, doar ce fluieră într-un anumit fel și o mulțime de vulturi innegriră cerul.Viforul mușca cu sârg din toate părțile dar ciocurile de oțel ale vulturilor îl lăsară curând fără puteri.Plecă schelălăind ca un câine rănit.Apoi cu aripile lor puternice suflară mai întâi zăpada scoțând sania din omăt, o prinseră în ghearele lor și o ridicară în văzduh și o așezară apoi într-un loc mai ferit, în gura unei peșteri doar de ei știute, unde Aris obloji rănile renilor, ii aduse Moșului un ceai fierbinte din ierburi care te umpleau de vigoare, hrăni renii Moșului cu fân adus în gheare de prietenii lui vulturii, care se cam întrecură cu gluma, mutând la repezeală câteva căpițe, și după ce toți își veniră în fire își putură continua drumul. Ei, vedeți voi copii, cum un singur copil cu inmă bună poate aduce bucuria în casele tuturor copiilor?Cum cel mai iubit Moș ajunge chiar el câteodată să aibă nevoie de dragostea și ajutorul vostru? 
  
Tare se bucură Aris când își găsi cadourile sub brad și tare se minunară și părinții lui cum de pe o asemenea vreme câinioasă Moșul se abătuse și pe la căsuța lor de care doar hornul mai rămăsese afară. 
  
Dar dragi copii, nu numai viforul a fost de vină de pățania Moșului.De vină ați fost și voi care ați trimis scrisori peste scrisori cerând daruri fără număr, încât bieții reni abia de mai puteau trage sania.Ei se opinteau, se chinuiau de dragul vostru, dar vedeți și voi că ei trebuie să se lupte și cu gerul și viscolul iernii, și toate acestea i-au băgat în necazul din care Aris și prietenii lui minunați i-au scos . 
  
Aris a rămas acolo în căsuța lui, când a murit tatăl său pădurarul s-a facut el pădurar în locul lui.Iarnă de iarnă Moș Crăciun îi trece pragul casei și de-acum cum și Aris din povestea noastră are ghiocei la tâmple, stau preț de-o clipă la gura sobei și se ospătează cu vin si cozonaci și râd de întâmplarea tocmai povestită.Pe la ferestre stau jivinele pădurii și le ascultă poveștile și tare se mai minunează de bunătatea acestui Moș bătrân cu barba albă, care an de an nu uită sa-i facă fericiți pe toti copiii lumii Nu o spun , dar tare le-ar plăcea să aibă și ei un asemenea Moș, care să le aducă și lor daruri în această noapte magică în care sărbătorim Nașterea Mântuitorului, cel care ne umple casele în fiecare zi a anului cu dragoste, liniște, pace, fericire și lumină! 
  
Referinţă Bibliografică:
Aris, copilul cu suflet de aur și Moș Crăciun / Valeria Iacob Tamaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 3254, Anul IX, 28 noiembrie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Valeria Iacob Tamaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valeria Iacob Tamaş
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!