CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poeme > Devotament >  




Autor: Valeria Iacob Tamaş         Ediţia nr. 3051 din 09 mai 2019        Toate Articolele Autorului

Sarea pământului

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
62.  
Dor   
E satul meu în suflet oaza de plăcere  
Cand dragostea de viaţă tristetile mi-o sting,  
Acolo mă întorc, copil din nou fiind  
Să caut fericirea ascunsă prin unghere.  
Mă cheamă munţii, în mine le simt ora  
Pământul meu nedezlipit de talpă,  
Corabie fiind când viata-mi pare calpă  
E ţărmul meu unde-mi împlânt ancora.  
Acolo mă aşteaptă rădăcina,  
Bunicii mei şi fraţii şi părinţii,  
Biserica şi din icoane sfinţii  
Ce dreaptă mă-nvăţară ca sa îmi ţin tulpina,  
Acolo mă atrage etern necunoscut  
Ce-n orişice sfârşit rodeşte-un început.  
  
63.  
Război` bletermat sa fii  
  
Război` bletermat sa fii  
C-ai lăsat sate pustii,  
Sara stau în şezători  
Fetele fără feciori.  
Greu zâua prind să o treacă  
Nu mai cantă, nu mai joacă,  
Nu mai şti de bucurie  
Inima de dor pustie.  
Cârpa neagră-i de mătasă  
Nu năframă de mireasă,  
Inima ieri bucuroasa  
Se stinge de doruri arsă.  
Doamne câţi ai aşezat  
Pe pământ înstrăinat,  
Inima-m mine ususci  
De câţi dorm fără de cruci.  
Nu îi nici ploaia de vară  
Câte lacrimi pe hotară,  
Nici pe lume făptuite  
Câte inime cernite.  
De câte vieţi s-or curmat,  
Postaşu l-am blăstămat  
Că zi nu o fost să vină  
Făra să frang-o inimă.  
În loc de mândri feciori  
Numa acri vădvuoi ,  
Fete ce s-or măritat  
C-a florili s-or uscat.  
Lacrimile din inimă  
Una n-o picat în tină  
Toate îs pe cer lumină  
În a cerului grădină.  
Iartă-ne Doamne pe toţi   
Şi pe vii ca şi pă morţi,  
Ne-om petrece bătrâneţea  
Plângâdu-le tinereţea.  
  
64  
Mamei  
  
Între sânii albi ca două izvoare  
Din care laptele curge vârtos  
Copilul cârlionţat adoarme frumos  
Precum copilul Isus în braţele Tale.  
Ea nu-i pune nici Beethoven nici Bach  
Nici arii din Verdi şi nici din Ravel,  
Ea-i cântă un cântec făcut pentru el,  
La sânul ei cald strângându-l cu drag.  
Nu-i dă lapte praf, nu-l freacă-n unsori  
Ea-l spală mereu în apă de flori,  
La ureche-i şoptind rugăciune  
Îl învaţă cine-i stăpânul în lume.  
Aceasta-i măicuţa cu privire albastră,  
Ce-şi ţine bucătăria sub ie,  
Şi-şi poartă prucuţul pe glie  
Cu ceru-i deasupra fereastră.  
Maică ce-i face din dragoste scut ,  
Ce viaţa şi-o duce scrijelind doar în lut,  
Şi ştie să nalţe rugă fierbinte  
Să-i crească copilul sănătos şi cuminte.  
Mâna ei vrednică toate le ştie,  
Unde ea umblă locul sfinţeşte  
Din iubire făcând liturghie  
În urma ei vezi totul cum creşte.  
În viaţa lumească semănând armonie,  
Pentru clipele ei de vegheri şi nesomn,  
Pentru grija de-o viaţă pentru puii de om,  
Ocroteşte-o, Preasfântă fecioară Marie.  
  
65  
Poem îmbrăcat în dragoste  
  
Singura ei rochie  
este lumina zorilor  
ce-i înfăşoară   
trupul   
cu delicateţe  
îi alunecă pe umeri  
unduindu-se   
mulându-se  
revărsându-se  
împiedicându-i   
gleznele subţiri   
să respire  
e frumoasă  
o frumuseţe   
intangibilă  
casantă   
de fragilitatea   
sticlei.  
Urma pasilor ei   
trezeşte  
parfumul teilor  
bratele ei albe   
vantură aierul  
mă îmbrăţisează  
îmbălsămându-mă   
în dragoste.  
Femeia aceasta   
pentru care ceasul  
nu îndrăzneşte să-  
şi mişte minutarele  
are o inimă mare  
care bate numai   
pentru mine.  
Acul dragostei   
mele  
a împietrit în   
direcţia inimii ei,  
de prea multă   
fericire uneori mă   
întreb  
dacă o astfel de   
iubire poate   
îmbrăca  
haina veşnicie  
  
66.  
Omul cu suflet mic  
  
Omul acesta   
Îşi scoate la mezat totul  
El toată ziua cumpără şi vinde  
Totul are pentru el o valoare  
Totul are pentru el un preţ.  
Munceşte.  
De dimineaţa până seara.  
Adună banii în fişicuri de cinci bani de zece bani  
De un leu de cinci lei...  
A adunat o valiză de bani  
O casă de bani  
Un munte de bani  
Dar încă nu a atins Everestul  
În rest e bine  
Îi place sa facă sex cu cele mai frumoase femei  
Să meargă în cele mai neobişnuite locuri  
A văzut lumea , a străbatut-o de-a lungul şi de-a latul  
Prea puţine lucruri aflate departe i-au rămas nevăzute  
Dintre cele apropiate doar sufletul lui  
Mic, mic ,mic   
În care n-a încăput niciodata pentru mai mult de o zi   
Nici o femeie.  
  
67.  
veşnic copii  
  
vatra copilăriei mele era din turtă dulce  
vă mai amintiţi mersul de-a buşilea?  
ferestrele casei nu depăşeau cireşii în floare  
bolţile ei erau învelite în măcieşi roşietici  
prunii paznici de nădejde  
uneori fântânile se supărau şi secau şi atunci  
ne priveam chipul în ciobul de oglindă  
şi le spuneam fără să minţim   
că dintre toate ale pământului   
ele sunt cele mai frumoase  
gura însetatului adevăr graieşte  
şi-apoi cărările, drumurile acelea netede  
care duc spre livezi, spre vii, spre creste şi hăuri  
spre ţara castanelor, spre împărăţia alunilor  
şi-apoi stejarul singur ca un înţelept ce-ţi ieşea în cale   
să-ţi aducă aminte că undeva există cineva mai sus decât tine  
ţara copilăriei mele printre fete frumoase, nespus de frumoase  
cu buze arzând , cu sânii albi ca spuma   
cu mijlocelul uite-aşa de subtire  
cu tălpile lor goale bătute-n aurul colbului  
şi râsul, ah râsul lor ce trezeau adormite iubiri  
ţara copilărie mele, printre oameni bătrâni,   
printre oameni tineri  
printe băieţi abia mijindu-le mustaţa  
alergând fete înroşindu-se la ciudate gânduri venite din inimă  
printre pisici şi veveriţe  
printre turme de oi şi bivoli  
printre care leneşe si căruţe agile  
noi copiii, noi veşnicii copiii  
priveam înaltul cu mâinile ridicate   
si dacă am fi putut am fi urcat dintr-o dată  
sa scăpăm de povara vieţii  
sa urcăm la ceruri copii.  
  
68,  
Suflete pereche  
  
El mă desenase pe inima lui  
Fermecat de frumuseţea mea  
Era gata să mi se dăruie  
El mă descoperise şi voia   
Să-şi lipească viaţa de a mea  
Credea că eu sunt aleasa  
Mă cunoscuse în zori când proaspăt înflorisem  
Cand pe mine erau impecabil aşezate toate florile  
Ce amăgire se afla în spatele lor nici măcar nu bănuia  
Era flămând , prea flămând de mine  
Era încrezător , prea încrezator în norocul lui   
Dar n-a venit nici măcar seara   
Când petalele îmi căzură el mă privi îngrozit  
Unde eşti tu frumoasa inimii mele   
Şi eu nu i-am răspuns   
Frumuseţea se ascunsese în sufletul meu  
Drumul în doi are nevoie de altfel de ochi  
Nici măcar nu am plâns când l-am văzut îndepărtându-se  
Îl vedeam pe Adevăratul Sortit   
M-a privit, mi-a zâmbit  
Şi mi-a spus fără să stea pe gânduri  
Tu eşti femeia lângă care vreau să mă prindă capătul de drum.  
Eşti sufletul meu pereche. 
Referinţă Bibliografică:
Sarea pământului / Valeria Iacob Tamaş : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3051, Anul IX, 09 mai 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Valeria Iacob Tamaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Valeria Iacob Tamaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!