Moş Crăciun
Moş Crăciun harnic fireşte
azi scrisorile citeste.
I le-a strâns din tot orasul
cum e şi firesc, poştaşul.
Doar ce răspândi-n burg vorba
că i se şi umplu tolba.
Şi să vezi mare minune,
pline sunt cu fapte bune!
Moşu-ncruntă din sprânceană,
poftă are de dojană.
Dar de dojană nu-i loc,
copiii sunt cuminţi foc.
Nu s-au lăsat pe tânjală,
numai zece au la şcoală.
Pe părinti i-au ascultat,
pe bunici i-au ajutat.
Bucuros de-aşa copii
sacu-i plin cu jucării.
Mana-ntinde iute masa
Și de râs se umple casa.
Să-l aşteptăm pe Moş Crăciun
Să-l aşteptăm pe Moş vă spun
Făcând mereu doar fapte bune,
În sfânta noapte de Ajun
Să fim cei mai cuminţi din lume.
Să-l aşteptăm pe Moşul drag
Ce daruri tuturor aduce,
Să treacă iar al casei prag
Când somnul este cel mai dulce.
Din sacul lui, doar bucurii,
Revarsă pentru fiecare,
Iubit de vârstnici şi copii
Că s-a gândit la fiecare.
El sufletul mare şi bun
Cu lumea toată şi-l împarte,
E noaptea sfântă de Ajun
A împăcării pentru toate.
Prima zăpadă
Primii fulgi se prind sa cearnă
Se întoarce doamna iarnă,
Cu palton şi cu cojoc
Trosnesc lemnele în foc.
Să le fie cald de-ajuns
A-mbrăcat copacii-n puf,
Casele sunt de zahar,
Încântat e domn`hornar.
Hornurile îl aşteaptă,
Urcând în pod câte-o treaptă,
Parcă-i o pecingine,
Plin e de funingine.
Hornul casei e curat,
Focul arde neîncetat
Ger afară, crivăt, vânt
Parcă-i iadul pe pământ.
Ca să nu fac guturai
Bunicuţa-mi dă un ceai,
Miere-mi pune de albine,
În odaie-i cald şi bine.
Latră Azorel ghiduş,
Iarnă-i! Hai la derdeluş!
Pe gânduri deloc nu stau,
Cojocelul doar să-mi iau.
Cuşma albă şi mănuşi,
Gata sunt cum vezi, acuş.
Sania parcă-i rachetă,
Mă mai vezi doar prin lunetă!
Ninge
Ninge! Fulgi de catifea
Se aşează-n palma mea
Pe gene, pe obrăjori
Leneşi cad din albii nori.
Ca şi vrăbiuţele
Zboară săniuţele,
Clopoţeii sună, sună,
Să trezească voia bună.
Râsete şi veselie.
Anca, Ionuţ şi Ilie
Fulgii albi îi prind degrabă,
Atraşi de minunea albă.
Cât clipeşti vezi în ogradă
Un om mare de zăpadă,
Grivei vrea acum şi el
Din zăpadă, un căţel.
Latră vesel, chiar aşa,
Privind căţelul de nea,
Este foarte mulţumit
Că un prieten şi-a găsit!
Care osul nu i-l fură
Şi nu face tevatură,
Prieten îi este fidel
Se joacă numai cu el.
Toată lumea e voioasă
Şi fug râzând înspre casă,
Când precum mărgelele
Se-aprind pe cer stelele.
