Urcare în lumină
Cum ar fi negru-n lipsă de lumină
Sau cum ar fi săgeata fără arc
Când se ascunde frunza-n rădăcină
Și băncile se rătăcesc prin parc?
Sau cum ar fi lumina fără negru
Și zilele ce nu au asfințit?
Atunci cuvântul nu ar fi integru
Nici adevărul nu ar fi mințit.
Cum ar fi timpul fără nici o clipă
Și marea fără nici un val?
Doar frigul îl vei auzi cum țipă
Când soarele va răsări la mal.
Sau cum ar fi o clipă fără tine
În nopțile când clopotele bat
Am să te-aștept în timpul care vine
Sau în furtunile ce mă străbat.
Cum ar fi negrul luminând în noapte
Și timpul fără clipele din noi
Voi asculta plângând a tale șoapte
Urcând înspre lumină din noroi.
Valer Popean