Cărări crăpate
S-au strâns în clipe mii de gânduri
Ascunse-n frunzele ce cad,
Iar slovele se-nșiră-n rânduri
Precum pâraiele prin vad,
Din umbrele trecute-n vară
Răsar firave amintiri,
Să-mi spună-ntruna iar și iară
Povestea fostelor iubiri,
Cărările s-au rupt spre seară
Și podul parcă a crăpat,
Iar nopțile tot vor să ceară
Tributul zilei de păcat,
Privesc tăcut cum cade podul
Care unește mal cu mal,
Plâng clipe prinse în năvodul
Ascuns sub talpa unui val,
Stau trist pe malul meu de lume
Și serile devin mai reci,
Iar marea se îneacă-n spume
Privind tăcut cum vii și treci,
S-au strâns în mine mii de clipe
Ascunse-n norii alburii,
Vor deveni treptat echipe
Mărșăluind prin galaxii.
Valer Popean
