Poduri peste clipe
Mi-am coborât privirea peste clipe
Să pot vedea cum trec ca frunza-n vânt,
Când albatroșii seara-ncep să țipe
Apoi răsar ca umbre pe pământ,
Cresc poduri arcuite peste noapte
Când râul se întoarce la izvor,
Și clipa mă pătrunde-n mii de șoapte
Să pot privi secundele cum mor,
Mi-am coborât privirea în adâncuri
Să redescopăr pașii de sub val,
Iar clipele să le transform în vreascuri
Când noaptea zeii poposesc la mal,
Mi-am ridicat apoi timid privirea
Zărind furtunile umblând tăcut
Și cum tornada rupe izbăvirea
Secundelor rămase fără scut
Și clipele se sparg prin orizonturi
Să se întoarcă-n taină pe pământ,
Iar bătăliile pe vaste fronturi
Sfârșesc ca și catargul rupt de vânt.
Valer Popean