Gara dorințelor ascunse
Ne-am întâlnit cândva-ntr-o gară
Ascunși de ochii tuturor
Și nu credeam că doar o seară
Mă va răpune cu-al ei dor,
Și peste timpurile scurse
Doar dorul meu va căuta,
Aroma gândurilor smulse
Din viața mea, din viața ta
Ne-am întâlnit în fapt de seară
Aduși de dorul călător,
Iar timpul parcă vrea să ceară
Tributul pentru-al nostru zbor,
Și gara încă mai așteaptă
Doi călători pentru un veac,
În fapt de seară printr-o șoaptă
Să devenim iubirii leac.
Valer Popean