Când noaptea devine lumină
Când taina nopții sfinte va deveni lumină
Pe valuri înspumate voi naviga tăcut,
Răsună-n depărtare în liniștea divină
Un cântec de sirenă pe care îl ascult,
Și peste " Mare Nostrum" voi deveni un pod
În amorțeala clipei să nu ajung caduc,
Din sunete pierdute ascunse într-un cod
Seninul din adâncuri prin lume îl arunc,
Lumină lin lumină va izbucni pe cer
Peste tăcerea nopții secundele oprind,
În lumea veșniciei nici stelele nu pier
Speranțele învie într-un tăcut colind,
Când liniștea divină secunda o va rupe
Livezile pierdute vor face iarăși rod,
O să privim destinși spre steaua ce erupe,
Și va pica tăcerea pe-un veșnic eșafod!
Valer Popean
