Se duc anii
Se-ascunde-n frunză iarăși vara
Și băncile îmbătrânesc,
Iar vântul tremură-n vioara
Cu amintiri ce răscolesc
Iar clipele se-ascund în oră
Se tem parcă de rostul lor,
Cu zilele mă prind în horă
Să uit pe veci cuvântul dor,
Simt frigul care mă cuprinde
Secundele se ghemuiesc
Când timpul la piață-și vinde
Din amintiri ce-i prisosesc,
Se-ascunde vara într-o frunză
Ce-i risipită pe alei
Și parcă fără nici o scuză
Se duc pe rând și anii mei.
Valer Popean
