Seninul din noi
Împrăștie cerul seninul în noi
La margini de ape te-aștept tremurând,
Alungă tot răul ce curge șuvoi
Albastrul pătrunde în fiece gând,
Se-mbracă-n albastru al nostru fior
Când unda reflectă un petec de cer,
Prin ape se-ascunde romanticul dor
Și totul devine un vis efemer,
Departe în zare pândind înserarea
Armate întregi vor să vină aici,
Pierduți printre umbre arată cărarea
Învie lumina în mici licurici,
Și marea îmbracă seninul din noi
Din scoici e caleașca în care plutim,
Erupe din valuri, pătrunde în ploi
Eternă-i iubirea în care trăim.
Valer Popean, Târnăveni
