Gânduri dezgolite
Gânduri dezgolite mă frământă-n seară
Parcă vor să-mi fie nopții sfetnic bun,
Rătăcesc prin ele și le simt de ceară
Îmi par reci cu mine,nu știu ce să spun,
Simt cum mă cuprinde murmurul de ape,
De cascada lumii mă las cotropit
Și răsar din mine să le simți aproape
Florile iubirii în zbor infinit,
Frământate clipe simt cum mă-nconjoară,
La izvor de cântec vreau să poposesc,
În tăcerea nopții sună o vioară,
Să îți cânte tandru ce mult te iubesc,
Gânduri dezgolite mă cuprind în noapte
Drumul către tine este drum final,
Rătăcesc întruna îmbătat de șoapte
Îmi apari în suflet călărind pe-un val.
Și din spuma mării,printre alge mii
Îmi apari în gânduri dezgolind misterul,
Porțile iubirii-s ca niște făclii
Luminând în noapte, luminând tot cerul.
Valer Popean, Târnăveni
