Poezii pierdute
Poezii pierdute printre frunze moarte
Răspândesc arome pentru mai târziu,
Prin cuvinte simple dorul vor să-l poarte
Peste văi și ape chiar și-n verde viu,
Versuri răzlețite se adună-n parcuri
Iar castanii tineri înfloresc timid,
Pași pierduți răsună parcă-s niște arcuri
Vântul răscolește gânduri fără rid,
Simt cum dintre vorbe îmi răsar pe rând
Gânduri prăfuite să mă-ncerce iar,
Clipele uitate năvălesc în gând
Înverzind în mine cioata de stejar,
Înfloresc castanii pe alei pierdute
Peste anotimpuri care plâng mereu
Și din frunze moarte am făcut redute
Să mă protejeze când voi da de greu,
Dacă primăvara mă vrea iar pe cruce
Poezii pierdute-n valuri am să sparg,
Vă aștept la iarnă-n drumuri la răscruce
Să vă fiu in suflet velă la catarg.
Valer Popean, Târnăveni
