Lumină sfântă
În lipsă de lumină culoarea nu există
Și poezia-mi pare un suflet chinuit,
Ascunsele secunde dispar,nu mai rezistă
Sub frunzele din parcuri,destinu-i rânduit,
Condorul când apare peste-ascuțite piscuri
Și strigătul de luptă încremenește tot,
Din clipa cea pierdută răsare-n obeliscuri
Zglobia primăvară prin mugurii din ciot,
Când rătăcite gânduri ajung spre culmi aride
Unde cămăși de iarbă cred mă vor răcori,
Lumina lin lumină secundele divide
În drumul către cruce mereu mă v-a-nsoți
Rostesc timid în noapte o rugăciune sfântă
Să fie despărțirea un tainic legământ,
Secundele grăbite în șoapte se avântă
Peste pădurea verde ascunsă în cuvânt,
Lumină lin lumină ce dai culorii viață
Și drumul spre Golgota în timp îl luminezi,
Ești calea împlinirii și farul sfânt prin ceață
Ce dai un rost iubirii când ceru-nseninezi.
Valer Popean, Târnăveni
