Eterna viață
Etern amintire ești viață
Țesută din clipele mute,
Din ore-alburii ca de ceață,
Din patimi si rele trecute,
Răzbate din nopți nedormite
Târzii sentimente de seară,
În gânduri când soarta promite
Cad vise pierdute în ceară,
Apare la geamul din ceață
Trecute-amintiri fără stare,
Aduc înspre zarea isteață
Balaur cu fața în mare,
Si cântă fanfare-obosite
În marș defilează armadă,
Se-ascunde în spații dosite
Secunda devine nomadă
Se trec amintiri ca nimicuri
Aprinse precum o văpaie
Si gândul revine prin picuri,
Să curgă iubirea șiroaie,
Mă sprijin pe tâmpla-nserării
Și gânduri foșnesc fără număr,
Când clipa-i sortită iertării
Fanfare îmi cântă pe umăr,
Când curge iubirea în valuri
Și clipe se-nșiră pe ață
Speranța așteaptă pe maluri
Țâșnind în mirifica viață.
Valer Popean, Târnăveni
