Pământul ne cheamă
Pământul ne cheamă acasă
Sătul de atâta uitare,
În satul ce-n vale se lasă
Răsună tălăngi de mioare,
Coboară pe dealuri în turmă
Oi albe trădate de seară,
Ciobanul le mână din urmă
Tăcerea se lasă în ceară,
Doar câinii mai latră pe-afară
La geamuri se-aprind felinare,
Pe creste stă luna s-apară
Și stelele-aduc alinare,
Pământul ne cheamă întruna
În satul ascuns între munți,
Dispare din suflet minciuna
Creând între oameni iar punți,
Pământul e leagănul vieții
La sat s-a născut veșnicia,
Și soarele-i imn dimineții
Împrăștie-n aer magia.
Valer Popean, Târnăveni
