Clipele durerii
În visul meu cresc zilele senine
Din trupul meu cresc trist tulpini,
Întotdeauna simt cum timpul vine
Și mă pătrunde până-n rădăcini,
Când cioata din pădure înfrunzește
Și amintirile revin la noi,
Chiar clipa adormită se trezește
Dând timpului tributul înapoi,
Accept tăcut a timpului povară
Și simt cum mă învăluie încet,
Secundele acuma nu mai zboară
Se strâng pe rând în slove de poet,
Pătruns profund de clipele durerii
Când timpul este parcă amorțit,
Am și uitat de fructele plăcerii
Și simt că sunt pe cruce răstignit,
Se sting secundele în timpuri grele
Și clipele roiesc in jurul lor,
Cuvintele se duc încet spre stele
Să lumineze cerul și-apoi mor.
Valer Popean,Târnăveni
