Tăcerea cuvintelor
Primește- mă în gândul tău
Din tinereasca rătăcire,
Se scurg cuvintele-n părău
Tăcerea lor e năucire.
Pătruns adânc de-al meu păcat
Revin din lunga perindare,
Cu praf de stele-am încercat
Să îndulcesc a ta uitare,
Primește- mă în visul tău
Să- ți fiu o dulce alinare,
Să știi că te-am iubit mereu
Când rătăceam prin larga zare,
Mă dor cuvintele când tac
Și timpul parcă mă-mpresoară,
Știu ce-am stricat dar ce să fac
Tăcerea clipei stă să moară
Și parcă ramuri inverzesc
Pătrunsă ești de-a mea romanță,
In verde viu te reclădesc
Și gândul meu e viu speranță.
Valer Popean,Târnăveni
